thumb|195px|Dialog între Alexandru cel Mare și Diogene Dialogul este modul de expunere care redă convorbirea directă dintre două sau mai multe personaje. Rolul dialogului într-o operă epică este de a oferi dinamism și de a caracteriza personajele în mod indirect.
Etimologie Termenul de dialog provine din limba greacă, διάλογος (dialogos, conversație); rădăcinile sale sunt διά (dia: prin) și λόγος (logos: vorbire, rațiune). Primul autor care a folosit termenul a fost Platon, în ale cărui lucrări acest termen a fost asociat cu arta dialectică.
Caracteristici Dialogul are următoarele caracteristici: personajele se autoprezintă prin ceea ce spun și prin modul lor de a vorbi; dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă; marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini, întreruperi, ezitări ale personajelor; este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce gândește personajul în realitate; este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor; are rol în autocaracterizare; conferă textului aspectul unei scenete.
Vezi și Teoria argumentării Vorbire
Note