În octombrie 1929, boom-ul economic din 1920 se încheie cu Crahul de pe Wall Street din 1929. Între 1929 și 1932, 2 miliarde dolari din depozite se evaporă. Visul american a devenit un coșmar. Crahul bursier coincide cu începerea Marii Depresiuni. Rata șomajului se ridică la mai mult de un sfert din forța de muncă și încrederea în băncile din SUA se dezintegrează. Pe Marile Câmpii, dificultățile economice sunt agravate de catastrofe naturale. Ani de arat intensiv și seceta severă usucă pământul. Vaste furtuni de praf intuneca cerul in vest. Începându-si mandatul în timpul marii depresiuni, noul președinte Franklin D. Roosevelt începe să schimbe lucrurile. New Deal și proiectele de lucrări publice sunt impuse cu scopul de a salva America de la disperare și sărăcie. Construcția barajului Hoover Dam și Muntelui Rushmore vor reprezenta semnale pentru viitorul indepartat . Cu toate acestea, conflictul mondial este fabricarea berii în Europa, și acesta este adus acasa, la meciul de box simbolic dintre Joe Louis și Max Schmeling. Este 1939, și în timp ce izbucnește războiul în Europa, America rămâne împotmolită într-o depresiune de 10 ani. Atacul japonez de la Pearl Harbor aduce Americii într-un alt război mondial, schimbarea națiunii de la un continent izolaționist la un actor global - și asigurarea prosperității economice. America lanseaza un efort de război, și ca întotdeauna, mai mare este mai bine. Națiunea foloseste imensele rezerve de producție care au fost inactive timp de 10 ani: fabrici, centrale electrice, cai ferate. Războiul oferă locuri de muncă pentru 7 milioane de șomeri - jumătate femei. În 1944, SUA produce 40 la suta de armament din lume - și a dezvoltat Jeep-ul, radarul și bombsight Norden. Puterea de strategie și proviziile Americii schimba cursul războiului. US Air Force a lansat raiduri de bombardament de pionierat de zi în întreaga Europă ocupată de nazisti cu bombardiere B-17. Sub comanda generalului Dwight Eisenhower, D-Day este un succes uimitor. Și în 1945, războiul din Pacific este adus la final de o nouă invenție tehnologică și militară finala- bomba atomică. O nouă ordine mondială a fost creată - și America a schimbat lumea pentru totdeauna.

Epoca progresismului

Un nou spirit a apărut în aceste timpuri, cunoscut ca Progresism, care și-a fǎcut apariția în 1890 și a durat pânǎ în 1920. Alegerile prezidențiale din 1900 au oferit Statelor Unite șansa de a trece de judecata administrației McKinley, în special în privința politicii sale externe. Întâlnindu-se la Philadelphia, republicanii și-au exprimat bucuria în urma succesului înregistrat în razboiul cu Spania, restaurarea prosperitǎții și efortul de a obține noi piețe prin politica ușilor deschise. Alegerile din 1900 au repetat alegerile din 1896 exceptând imperialismul adǎugat (Hawaii a fost anexat în 1898). William Jennings Bryan a adoptat politica anti-imperialistǎ în favoarea retoricii sale neobosite, învins în fața pacii, prosperității și optimismului național. Președintele William McKinley s-a bucurat de o mare popularitate la începutul celui de-al doilea mandat. Dar mandatul a fost scurt. În septembrie 1901, la o expozitie din Buffalo, New York, McKinley a fost asasinat prin împușcare de un anarhist. A fost al treilea președinte asasinat, de la terminarea Rǎzboiului Civil. Vice-președintele Theodore Roosevelt și-a asumat președinția.

Corupția era o problemă majoră, pe care reformatorii sperau sǎ o rezolve prin reforme în serviciul public la nivel național, de stat și local, înlocuind uzații politici cu profesioniști, prin Actul de reformă al Funcției Publice (sau Pendleton Act) semnat în 1883, care a plasat majoritatea angajaților federali pe sistemul de merit și a marcat sfârșitul așa-numitul "sistem de pradă", a permis profesionalizarea și raționalizarea administrației federale. Cu toate acestea, autoritățile locale și municipale au rămas în mâinile politicienilor corupți, mașinațiunilor politice și "șefilor" locali. Din acel moment, sistemul de pradă a supraviețuit în multe state, cum ar fi inelul Tammany Hall, care a supraviețuit și în 1930 când New York City și-a reformat propriul serviciu public. Illinois a modernizat birocrația în 1917 sub Frank Lowden, însă Chicago s-a împotrivit reformei serviciului public până în 1970. Multi dintre progresiști au condus cruciada împotriva șefilor politici urbani și corupți - "Regii". Au existat cereri sporite pentru reglementarea eficientă a afacerilor, un angajament reînviat la serviciul public, și o extindere a domeniului de aplicare a guvernului pentru a asigura bunăstarea și interesele țării, grupurile de presiune asupra aceste cerințe de cuviință. Aproape toate cifrele notabile ale perioadei, fie în politică, filosofie, de studiu sau de literaturǎ, au fost conectate cel puțin în parte cu mișcarea de reformă. Articole tranșante care se ocupă cu trusturi, finanțele mari , alimentele impure și practicile abuzive la calea ferată au început să apară în ziarele și reviste populare cum ar fi cele ale lui McClure sau Collier. Autorii lor, cum ar fi jurnalistul Ida M. Tarbell, care pornise o cruciadă împotriva Standard Oil Trust, au devenit cunoscuți sub numele de "Muckrakers". În romanul său, The Jungle, Upton Sinclair a expus condițiile groaznice de igienǎ din Chicago. Impactul scriitorilor progresismului vizau anumite sectoare ale populației, în special clasa de mijloc prinsă între jocurile politice și marile corporații. Multe state au promulgat legi pentru a îmbunătăți condițiile în care oamenii trăiau și lucrau. La insistențele unor astfel de critici sociale importante precum cea a lui Jane Addams, legislația muncii și protecției copilului au fost consolidate și adoptate, s-a promulgat creșterea limitei de vârstă pentru angajare, scurtarea orelor de lucru, limitarea muncii pe timp de noapte și necesitatea prezenței la școală. Până în secolul al XX-lea, cele mai multe din orașele mai mari și mai mult de jumătate din state au stabilit opt ore de lucrări publice pe zi. La fel de importante au fost legile de compensare a lucrătorilor, ceea ce i-a făcut pe angajatori responsabili legal pentru leziunile suferite de către angajați la locul de muncă. Noile legi de venituri au fost de asemenea adoptate, care, prin impozitarea succesiunilor, au pus bazele impozitului federal pe venit .

Administrația Roosevelt

Theodore Roosevelt, un republican progresiv, renumit pentru "Square Deal"", a inițiat o politică de supraveghere federala care a initiat punerea în aplicare a legilor antitrust (Standard Oil a lui John D. Rockefeller fiind una dintre companiile afectate și dizolvate). Mai târziu, extinderea supraveghierii guvernului asupra căilor ferate a determinat trecerea la facturile mari de reglementare. Una dintre proiectele de legi a publicat ratele in standardul legal, și pe expeditorii de căi ferate la fel de susceptibili in privinta reducerilor.

În urma victoriei lui Roosevelt în alegerile 1904, el a promulgat un regulamente și mai drastice in privinta cailor ferate, iar în iunie 1906, Congresul a adoptat Legea Hepburn. Acest lucru i-a oferit Comisiei Interstate Commerce autoritate reală în reglementarea ratelor, și a forțat companiile ferate să se predea interesele lor de centralizare cand livrau cărbune. Roosevelt a participat la mai multe întâlniri, și a deschis audierile publice, într-un efort de succes pentru a găsi un compromis pentru "greva cărbunelui" din 1902, care a amenințat aprovizionarea cu combustibil in mediul urban Americii. Între timp, Congresul a creat un nou departament cabinet de Comerț și Munca.

Conservarea resurselor naturale ale națiunii și locuri frumoase au fost o prioritate foarte mare pentru Roosevelt, ridicand vizibilitatea naționala a problemei. Președintele a cerut un program de anvergură și de conservare, regenerare și de irigare cât mai devreme in 1901, în primul său mesaj anual pentru Congres . În timp ce predecesorii săi au pus deoparte 46 de milioane de acri (188,000 km ²) de paduri pentru conservare și parcuri, Roosevelt a crescut zona cu 146 de milioane de acri (592,000 km ²) și a început eforturile sistematice pentru a preveni incendiile de păduri și reîmpăduri zonele. Numirea prietenului său Gifford Pinchot ca șef pădurar a dus la un nou management științific viguros pe terenurile publice. Roosevelt a adăugat 50 de refugii sălbatice pe lista rezervatiilor protejate, 5 noi parcuri naționale, și a inițiat sistemul de desemnare și protectie pentru monumente naționale, cum ar Devil's Tower National Monument. Theodore Roosevelt a fost preocupat și de politicile externe: a militat pentru sfârșitul razboiului ruso-japonez in 1905 in conferinta de pace de la Portsmouth, New Hampshire, pentru care a primit Premiul Nobel pentru pace un an mai tarziu; a intervenit in relatiile dintre Puterile coloniale europene și statele din America Latina prin doctrina Roosevelt Corollary; s-a implicat in relatiile dintre puterile europene și statele din Africa prin Conferinta de la Algeciras și s-a preocupat de lansarea programelor economice și modernizarii sociale și infrastructurii pentru Filipine dupa razboiul incheiat in 1902.De asemenea, a contribuit la construirea Canalului Panama (incheiat in 1914).

Administrația Taft

Popularitatea lui Roosevelt a fost la apogeu pe masură ce campania electorală din 1908 se apropia, dar el nu a vrut să rupă tradiția prin care nici un Președinte a deținut functia pentru mai mult de două mandate. În schimb, el l-a susținut pe William Howard Taft. In tabăra democrată, William Jennings Bryan a candidat pentru a treia oară, dar a reușit să atraga popularitate numai în Sud. Taft, un fost judecător, a fost primul guvernator colonial al SUA în Filipine și administrator al Canalului Panama. Taft a continuat urmărirea penală a trusturilor, a consolidat și mai mult Comisia Comerțului Interstatal, a înființat o bancă de economii poștale și un sistem de colete poștale, a extins serviciul public, și sponsorizat adoptarea a două amendamente la Constituția Statelor Unite. Al 16-lea Amendament a autorizat un impozit pe venit federal, în timp ce Amendamentul 17, a ratificat în 1913, alegerea directă a senatorilor americani de catre popor, înlocuind sistemului anterior stabilit în Constituția inițiala, în care senatorii erau selectati de legislaturile de stat. Taft a acceptat un tarif cu programe de protecție care a indignat opinia progresivă, s-a opus intrării statului Arizona în Uniune, din cauza constituției sale progresive, și și-a crescut încrederea in aripa conservatoare a partidului său . In 1910, Partidul Republican a fost divizat, și un vot covârșitor a măturat partidul Democrat înapoi la controlul asupra Congresului.

Administrația Wilson

Doi ani mai târziu, Woodrow Wilson, guvernator democrat și progresiv al statului New Jersey, a militat împotriva lui Taft, candidatul republican, și împotriva lui Roosevelt, care a fost îngrozit de politicile succesorul său.Astfel, Roosevelt a rupt angajamentul său anterior de-a nu candida pentru un al treilea mandat . Fiindca republicanii nu l-au numit, Roosevelt a candidat , dar din partea Partidului Moose Bull. Alegerile au constat în principal intr-un concurs între Roosevelt și Wilson, Taft primind puțină atenție și care avea doar opt voturi electorale. Wilson, într-o campanie de spirit, si-a învins ambii rivali. Sub conducerea sa, Congresul a adoptat una dintre noile sale programele legislative cele mai importante din istoria americană. Prima sarcină a fost revizuirea tarifelor. "Taxele tarifare trebuie să fie modificate", a spus Wilson. "Noi trebuie să eliminam tot ceea ce poartă o aparență de privilegiu." Tariful Underwood în 1913 a dus la reduceri substanțiale asupra cursului de materii prime importate și a produselor alimentare, bumbac și produse din lână, fier și oțel, și a eliminat taxele asupra mai multor produse. Deși actul a păstrat multe caracteristici de protecție, a fost o încercare reală de a reduce costul de trai pentru muncitorii americani.