Bătălia pentru Zeelanda a fost o luptă mai puțin cercetată de pe frontul de vest în faza de început a Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Unitățile neerlandeze și franceze au încercat fără succes să oprească asaltul germanilor prin organizarea unei linii defensive puternice în provincia neerlandeză Zeeland. Bătălia s-a întins pe durata a opt zile și a fost o înfrângere umilitoare pentru trupele franceze și neerlandeze din provincie.
Linia defensivă și trupele din provincie Provincia Zeeland nu se bucurase de prea multă atenție din parte guvernului neerlandez înaintea invaziei germane din Țările de Jos din mai 1940. Pe 10 mai, germanii au lansat invazia Țărilor de Jos. Într-o încercare de ridicare a moralului trupelor aliate și de zăgăzuire a valului invaziei germane, mai multe batalioane neerlandeze (cel mai important fiind Batalionul al 14-lea de infanterie) au organizat rapid câteva linii defensive în Zeeland. Prima a fost Bathline (numită așa după fortăreața medievală din apropiere Bath). Această linie defensivă nu era decât o barieră antitanc, întărită cu 12 cazemate. A doua linie defensivă, mai puternică decât prima, era Zanddijkline, aflată la aproximativ 15 km vest de Bathline. Această linie era formată din două rânduri de construcții defensive. Aici erau plasați două batalioane de infanterie – batalionul al 3-lea al Regimentului al 38-lea și batalionul I al Regimentului al 40-lea. În sprijinul infanteriștilor fuseseră aduse câteva baterii de tunuri antiaeriene perimate, mai multe mortiere și câteva baterii de artilerie de câmp.
10 mai În prima zi a atacului, niciuna dintre tabere nu și-a atacat inamicul. Germanii așteptau întăriri din alte zone alte teritoriului ocupat, iar neerlandezii își consolidau pozițiile și așteptau sosirea întăririlor din parte francezilor. Aviația germană a întreprins câteva raiduri în timpul în cărora au mitraliat pozițiile neerlandezilor.
11 mai În dimineața zilei de 11 mai, primele trupe franceze au ajuns pe linia frontului. Era vorba de cinci regimente de infanterie (care formau proaspăt organizata Divizie a 68-a de infanterie) și trei grupuri de recunoaștere (59, 60 și 68).
După amiază au sosit în portul Vlissingen două vase poștale (Rouen și Cote d'Argent) cu provizii. Acestea erau escortate de distrugătoare franceze (FS Cyclone și Sirocco) și britanice (HMS Valentine și HMS Winchester). Convoiul a fost atacat de bombardierele germane, care au fost însă respinse rapid de focul antiaerienei. În port a sosit și un al doilea convoi, atacat la rândul lui de bombardiere, dar artileria antiaeriană aliată le-a alungat și pe acestea din urmă. În timpul luptelor, un avion de vânătoare francez a fost doborât de mitraliorii de pe bombardierele germane.
Pe parcursul zilei, avioanele de vânătoare Hawker Hurricane ale RAF au patrulat în spațiul aerian al provinciei. Ele au atacat de mai multe ori aparatele de zbor ale Luftwaffe, reușind să doboare trei avioane inamice, pierzând la rândul lor șase Hurricane. Avioanele germane au lansat bombe de aviație asupra punctului de joncțiune dintre Bathline și Kreekrakdam. Atât șoseaua, cât și calea ferată au fost avariate serios. Două barăci ale armatei au fost distruse, iar rețeaua locală de alimentare cu apă și liniile telefonice au fost oprite temporar. Soldații neerlandezi le-au repus însă rapid în funcțiune.
În timpul zilei, armata neerlandeză din sud, care se retrăgea după ce pozițiilor lor defensive de la Linia Peel-Raam fuseseră ocupate de germani, au ocupat noi poziții în regiunea localității Bergen op Zoom.
12 mai Portul Vlissingen a fost ținta atacurilor aeriene germane în dimineața zilei de 12 mai. Ca de obicei, bombardierele germane au zburat în formația de trei avioane cunoscută cu numele de „Ketten” (lanț). Martorii oculari au raportat cel puțin două zeci de bombardiere care au zburat în mai multe valuri. Aceasta înseamnă că asupra Vlissingenului au executat raiduri cel puțin două escadrile, poate chiar trei. Vasele aliate din port și bateriile antiaeriene de pe uscat ale francezilor și neerlandezilor au deschis focul împotriva avioanelor germane. În același timp, avioanele franceze au decolat pentru interceptarea bombardierelor inamice. Patru vase din port au fost scufundate de loviturile directe pe care le-au primit. De asemenea, bombele aeriene au distrus o bună parte a portului și instalațiilor portuare. Macaralele, sistemele de încărcare-descărcare, magaziile, bacul și birourile au fost avariate sau distruse de bombardamente. De asemenea, a fost avariată stația de cale ferată. Ferestrele și acoperișurile caselor din cartierul portului au fost sparte, iar resturi de țiglă au acoperit străzile. Nu doar cartierul portului a fost afectat – bombardamentele aeriene au distrus case și o biserică aflate la distanță de port. În timpul raidului au fost uciși cinci civili.
În acest timp, soldații care apărau Bathline erau martorii retragerii masive a camarazilor care fuseseră înfrânți în partea de răsărit a Noord-Brabant. Comandamentul suprem francez și-a dat seama că planul operațional al Armatei a 7-a nu putea fi dus la îndeplinire așa cum se sperase. Înaintarea germanilor în Noord-Brabant i-a împiedicat pe francezi să stabilească o linie defensivă puternică în jurul orașului Antwerp. De asemenea, linia principală defensivă a belgienilor de pe Canalul Albert cedase sub presiunea atacurilor a două divizii de tancuri și a bombardamentelor aeriene copleșitoare. Belgienii aveau să înceapă în curând retragerea pe o nou linie defensivă „Dyle”.
13 mai În sud, germanii se apropiaseră deja de limitele regiunii Zeeland. De-a lungul Bathline, care era cea mai apropiată de Noord-Brabant, apărători au putut să audă foarte clar zgomotele luptelor. Au fost trimise patrule de recunoaștere, iar tensiunea în rândurile apărătorilor era în creștere. În acest timp, o patrulă a militarilor feroviari a primit sarcina distrugerii liniei de cale ferată spre Bath. Oamenii erau aceiași care, doar cu câteva zile mai înainte, lucraseră la repararea căii ferate distruse de raidurile aeriene germane.
Avioanele de vânătoare germane au atacat baza aeriană neerlandeză de la Vlissingen, dar soldații neerlandezi au fost afectați mai mult de zvonurile de pe front decât de raidurile aeriene. În cursul zilei au început să circule zvonuri despre înaintarea impetuoasă a germanilor, care ar fi ajuns pe insulă și s-ar fi apropiat de Vlissingen. Oamenii au început să „descopere” semnale luminoase lansate de la ferestrele caselor sau semnale secrete transmise cu ajutorul rufelor întinse la uscat pe frânghii. Doar spre seară s-a mai potolit panica provocată de zvonuri.
Luftwaffe a avut o activitate redusă în ziua aceasta deasupra Zeelandei. Acest fapt a fost datorat implicării puternice a escadrilelor germane în luptele aeriene violente care aveau loc deasupra insulei Dordrecht. Bombardierele care atacaseră cu o zi în urmă Zeeland, efectuau în ziua de 13 raiduri împotriva pozițiilor de artilerie și infanterie din zona de sud a „Fortăreței Olanda”. De asemenea, avioanele germane au asigurat sprijinirea din aer a atacurilor Diviziei a 9-a Panzer, care lupta pe insula Dordrecht.
În tot acest timp, moralul trupelor aliate, în mod particular al celor neerlandeze, a început să scadă. Tot mai multe subunități neerlandeze se retrăgeau dinspre răsărit, iar vestea părăsirii țării de către regina Wilhelmina nu a făcut decât să afecteze și mai mult moralul trupelor.
14 mai La Bergen op Zoom, unitățile aliate au fost încercuite de două companii ale unui batalion SS. Francezii s-au retras din Woensdrecht, pecetluind astfel soarta camarazilor lor de la Bergen op Zoom. Retragerea francezilor s-a făcut în grabă, aceștia lăsând în urmă cantități mari de provizii și un număr mare de tancuri.
Cam 200 de soldați neerlandezi au reușit pentru o scurtă perioadă de timp să preia controlul asupra pădurii de la sud de Bergen op Zoom, dar ei au fost să se retragă după ce francezii au început să părăsească zona. La un moment dat, francezii au lansat un contraatac la Huijbergen al infnateriei sprijinite de vehicule blindate și tancuri ușoare, dar acțiunea a eșuat și au pierdut cinci blindate și 200 de prizonieri. atacul germanilor nu a fost oprit, ei continând să înainteze și să ia sute de prizonieri francezi și neerlandezi.
Apărătorii cazematelor nu s-au alăturat retragerii generalizate a infanteriei. Ei au rămas în pozițiile lor fortificate și, datorită eforturilor lor, Bathline nu a fost cucerită imediat de germani. Patrulele germane au executat atacuri de încercare a liniei fortificate, dar au fost respinse cu focuri puternice de mitraliere. Spre seară, bombardamentele germane de artilerie au scăzut treptat în intensitate și s-au oprit în cele din urmă. Cu excepția a câtorva secțiuni din zona centrală a liniei defensive și a ocupanților cazematelor, militarii care apărau Bathline și-au părăsit pozițiile.
Soldații neerlandezi au depus armele în jurul orei 19:00, cu excepția forțelor din Zeeland. Acordul de capitulare a fost semnat oficial a doua zi.
15 mai În seara zilei de 14, germanii au pregătit un plan de acțiune pentru neutralizarea ultimelor sectoare apărate de neerlandezi pe Bathline. Germanii au prevăzut pentru început trimiterea unui negociator. Mesajul germanilor cerea capitularea imediată și necondiționată a liniei defensive, în caz contrar urmând să fie lansat un asalt de o violență fără precedent. Germanii încercau de fapt să îi înșele pe apărători, ei neavând de fapt resursele pentru atac. Neerlandezii s-au retras însă de pe linia defensivă în timpul nopții.
În dimineața zilei de 15 mai, soldații Regimentului SS Deutschland au înaintat cu prudență de pozițiile defensive ale Bathline. Atunci când au descoperit că tranșeele și pozițiile de tragere ale mitralierelor sunt părăsite, au înaintat cu viteză mare. Câțiva soldați neerlandezi, care nu apucaseră să fie anunțați să se retragă, au fost luați prizonieri.
Zanddijkline era principala linie defensivă a insulelor principale Zeelandei. Trei cazemate și un complex ecluze în sud și două cazemate pe fiecare parte a căii ferate erau singurele poziții defensive din beton. Restul fortificațiilor erau făcute din construcții din bușteni și pământ și tranșee. Pe căile de acces fuseseră plantate câmpuri de mine.
Germanii au declanșat rapid asaltul asupra Zanddijkline. Coloanele germanilor au fost supuse focului intens de mitraliere și, în timp ce încercau să se pună la adăpost, soldații SS au alunecat pe o pantă în câmpurile minate plantate doar cu câteva zile mai înainte. Minele antipersonal au ucis 16 soldați germani. Au fost chemați geniștii care, sub acoperirea focului de mitralieră, au dezamorsat minele și au deschis drumul infanteriei. După deminarea căilor de acces, infanteria germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile neerlandezilor, în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria navală neerlandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea germanilor. Odată însă cu scăderea intensității bombardamentului naval, înaintarea germanilor a fost reluată. Răgazul de timp câștigat de bombardamentele navale a fost folosit de apărătorii neerlandezi pentru evacuarea trupelor în sectorul de nord și peste podul de peste canalul Postbrug.
Sigurul sector al Zanddijkline care nu a fost evacuat imediat a fost cel partea de sud. Aici, batalionul neerlandezilor care nu fuseseră ținta bombardamentelor Luftwaffe a mai întârziat pe poziții, dar în cele din urmă și acesta a fost retras.
Tholen