Jurnalul Annei Frank,Gheorghe Nicolaescu, „Notă asupra ediției în limba română”, în Anne Frank, Jurnalul Annei Frank, Editura Humanitas, București, 2011, pp. 5–6. publicat într-o traducere recentă sub titlul Jurnalul unei tinere fete,Anne Frank, Jurnalul unei tinere fete, traducere și prolog de Anca Irina Ionescu, Editura Herald, București, Colectia „Autobiografia”, 2022, pp. 2–3. (în , în traducere „Anexa secretă”) este o carte formată din fragmente dintr-un jurnal intim în limba neerlandeză ținut de fetița evreică Anne Frank în cei doi ani cât a stat ascunsă, împreună cu familia ei, în perioada ocupației naziste a Țărilor de Jos. Hyman Aaron Enzer, Sandra Solotaroff-Enzer (ed.), „The Diary Versions”, în vol. Anne Frank: Reflections on Her Life and Legacy, University of Illinois Press, Urbana – Chicago, 2000, p. xix. Însemnările sunt realizate începând din 12 iunie 1942, înainte de mutarea familiei Frank în ascunzătoare, și se întind pe aproape tot parcursul recluziunii forțate (6 iulie 1942 – 4 august 1944).***, „Avanpremieră editorială: Jurnalul Annei Frank”, în România literară, anul XLIII, nr. 45, 11–17 noiembrie 2011, pp. 20–21. Cei opt locuitori ai Anexei Secrete (patru membri ai familiei Frank și alți patru localnici evrei) au fost arestați în 4 august 1944, iar Anne Frank a murit de tifos în lagărul de concentrare Bergen-Belsen la începutul anului 1945. Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, p. 40. Jurnalul a fost salvat de secretara Miep Gies, care l-a dat tatălui Annei, Otto Frank, singurul supraviețuitor cunoscut al familiei, imediat după încheierea războiului. Victoria Stewart, „Anne Frank – German diarist, 1929–1945”, 2015, p. 874. Jeroen Dewulf, Spirit of resistance : Dutch clandestine literature during the Nazi occupation, Camden House, Rochester, N.Y., 2010, p. 192.
Publicat pentru prima dată în 1947 sub titlul (Anexa secretă. Note de jurnal din 14 iunie 1942 – 1 august 1944) de editura Contact din Amsterdam, Carol Ann Lee, The Hidden Life of Otto Frank, 2003, p. 177. jurnalul a beneficiat de o atenție sporită din partea publicului și a criticilor literari odată cu publicarea în 1952 a traducerii sale în limba engleză Anne Frank: The Diary of a Young Girl de către editurile Vallentine, Mitchell & Co. (Marea Britanie) și Doubleday & Company (SUA). Versiunea publicată este o combinație între versiunea originală a jurnalului și versiunea refăcută ulterior de Anne Frank. Dawn B Sova, Literature Suppressed on Social Grounds, Facts On File, Inc., Infobase Publishing, New York, 2006, p. 21.
Popularitatea sa a inspirat piesa Jurnalul Annei Frank (1955) scrisă de soții Frances Goodrich și Albert Hackett, care au adaptat-o apoi pentru filmul omonim din 1959. Elizabeth A. Brennan, Elizabeth C. Clarage, Who's who of Pulitzer Prize winners, Oryx Press, Phoenix, Arizona, 1999, p. 113. Cartea a fost publicată în peste 70 de limbi străine și este inclusă în mai multe liste ale celor mai bune cărți publicate în secolul al XX-lea.
Dreptul de autor asupra versiunii în limba neerlandeză a jurnalului, publicat în 1947, a expirat la 1 ianuarie 2016, la 70 de ani după moartea autoarei, ca urmare a unei norme generale ce reglementează legislația drepturilor de autor în țările Uniunii Europene. După această dată, versiunea originală în limba neerlandeză a devenit disponibilă online, dar Fondul Anne Frank (fundația elvețiană care deține drepturile de autor) a anunțat că drepturile de autor sunt încă în vigoare deoarece Otto Frank ar fi coautorul legal al jurnalului ca urmare a combinării însemnărilor din ambele versiuni ale jurnalului (care erau incomplete și parțial suprapuse) și transformarea acestora într-un „fel de colaj”.
În anul 2009 organizația internațională UNESCO a inclus manuscrisele Jurnalului Annei Frank în Registrul Memoria Lumii a documentelor cu o valoare universală excepțională. Melissa Müller, Anne Frank: The Biography, 2013, p. 345.
Rezumat
miniatura|180 px|Anne Frank în 1940. Anne Frank, o fetiță evreică din Amsterdam, primește un jurnal cu coperți albe și roșii în ziua de 12 iunie 1942, cu prilejul aniversării vârstei de 13 ani. Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, p. 2. După o scurtă introducere pe 12 iunie, ea începe să noteze primele însemnări două zile mai târziu, descriindu-și familia și colegii de școală, unele întâmplări școlare și flirtul cu Hello Silberberg; ea menționează periodic schimbările survenite în viața evreilor după ocuparea Țărilor de Jos de către Germania Nazistă (obligația de a purta Steaua lui David, interdicția de a călători cu mijloacele de transport sau de a se afla pe stradă în orele nopții, interdicția de a frecventa teatrele, cinematografele, terenurile de sport sau alte locuri de divertisment, obligarea elevilor evrei de a frecventa doar școli evreiești etc.). Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, p. 45. Resimțind lipsa unor prieteni adevărați, fata decide pe 20 iunie 1942 să-și numească jurnalul „Kitty”, dorind ca acesta să devină o prietenă răbdătoare căreia să îi poată împărtăși cele mai intime gânduri și sentimente. Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, pp. 2–3.Toma Suciu, „Jurnalul Annei Frank (Editura tineretului, 1959)”, 1959, p. 98.
Ziua de 5 iulie 1942 aduce o schimbare profundă în viața familiei Frank. Margot, sora mai mare a Annei în vârstă de 16 ani, primește o citație de la SS prin care este anunțată că urmează să fie deportată într-un lagăr de muncă. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 13. În dimineața zilei următoare familia Frank își părăsește locuința din Merwedeplein și se mută într-o ascunzătoare pregătită din timp în camerele din colțul din spate al sediului Opekta de pe malul canalului Prinsengracht, ascunzătoare cunoscută doar de câțiva angajați de încredere ai companiei. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 14. O săptămână mai târziu, pe 13 iulie, într-o perioadă de intensificare a persecuțiilor la adresa evreilor, sosesc aici alte trei persoane: soții van Daan și fiul lor adolescent, Peter. Existența intră curând în rutină, dar spațiul îngust provoacă unele conflicte domestice între soții van Daan, între doamnele Frank și van Daan, precum și între Anne și cele două femei. Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, p. 32. În august 1942, la sugestia domnului Kraler, ușa de la intrarea în anexă este mascată cu o bibliotecă turnantă confecționată de magazionerul Vossen. Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, p. 46. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 15. Dentistul evreu Albert Dussel li se alătură în „anexă” pe 16 noiembrie 1942, iar Anne este nevoită să-și împartă camera cu el. Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, p. 48. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 18. Noul refugiat îi anunță că majoritatea prietenilor și cunoscuților evrei ai celor două familii fuseseră deportați în lagăre de concentrare, iar Anne devine conștientă de norocul de a se fi ascuns la timp. Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, p. 47.
left|miniatura|180 px|Fațada dinspre canal a fostei clădiri Opekta. Fata începe să fie copleșită de singurătate, simțind că familia nu poate suplini prezența prietenelor de altădată și că mama ei nu o înțelege și o consideră obraznică. Își continuă educația școlară în „anexă”, învățând limbi străine, citind cărți și scriind în jurnal. Lectura îi îmbunătățește constant abilitățile literare, iar însemnările din jurnal devin mai complexe: Anne realizează descrieri critice ale mediului social și ale persoanelor cu care împarte ascunzătoarea, prezintă bucuria celebrării unor sărbători (Crăciunul, Hanuka), teama cauzată de spargerile realizate de hoți, dar și conflictele permanente cu mama ei și cu Dussel cauzate de nemulțumirea că este tratată ca un copil. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, pp. 21–22. Rita Thievon Mullin, Anne Frank: hidden hope, Sterling Publishing, New York, 2009, p. 60. Clădirea este vândută de proprietar în februarie 1943, fără a-i înștiința pe chiriași, iar noul proprietar sosește pentru a inspecta spațiul, fără a pătrunde în „anexă”, și nu se mai întoarce niciodată. În vara anului 1943 au loc primele bombardamente aliate asupra Amsterdamului, aducând refugiaților speranța că războiul se va încheia curând. Agravarea situației militare a Germaniei produce repercusiuni pe plan intern: arestările se întețesc, atacurile hoților sunt tot mai dese, iar alimentele devin tot mai rare și mai scumpe, ceea ce duce la deteriorarea condițiilor de viață a locuitorilor „anexei”.
La începutul anului 1944 Anne Frank își descoperă propria sexualitate și începe să se apropie de Peter van Daan în căutarea prieteniei, descriindu-și în jurnal gândurile sale cu privire la dragoste. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 21. Cei doi se retrag deseori la mansardă pentru a discuta și a se cunoaște mai bine, dar Anne înțelege după un timp că Peter are un caracter slab și decide ca relația lor să fie doar una de prietenie. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 25. Cuvântarea ministrului Gerrit Bolkestein ținută pe 28 martie 1944 la Radio Oranje cu privire la valoarea documentară a mărturiile scrise ale suferințelor îndurate de neerlandezi în timpul ocupației naziste o determină pe Anne să își rescrie jurnalul, dorind să-l publice ulterior. Hedda Rosner Kopf, Understanding Anne Frank's The diary of a young girl : a student casebook to issues, sources, and historical documents, 1997, p. 4. Într-o însemnare din 5 aprilie 1944, ea își exprimă dorința de a deveni o scriitoare celebră, afirmând: „vreau să continui să trăiesc, chiar și după ce am murit”. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 22. Anne scrie din ce în ce mai mult despre război, despre credința în Dumnezeu, despre feminism și despre spulberarea idealurilor.
Jurnalul se încheie brusc. Ultima însemnare, datată 1 august 1944, Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 16. are un caracter introspectiv, de analiză și autocritică, descoperind cele două laturi ale personalității Annei: una exterioară, amuzantă și exuberantă, și alta interioară, calmă, serioasă și profundă. Betty Merti, The World of Anne Frank: A Complete Resource Guide, 1998, p. 20. Trei zile mai târziu, o echipă a Grüne Polizei condusă de Oberscharführer-ul SS Karl Silberbauer de la Sicherheitsdienst (SD) a pătruns în „anexă” și i-a arestat pe toți cei opt refugiați.
Persoane menționate Principalele persoane menționate în jurnal sunt următoarele: