Suillus flavidus din încrengătura Basidiomycota în familia Suillaceae și de genul Suillus<ref name="Index FungorumIndex Fungorum este o ciupercă comestibilă care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este denumit în popor pitoașcă gălbuie sau pitoașcă de turbărie. Apare în România, Basarabia și Bucovina de Nord, numai foarte rar, crescând solitar sau în grupuri mici, numai sub jnepeni prin turbării înalte, pe soluri acide, evitând cele calcaroase, de la deal la munte, din iulie până în octombrie.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 905Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 440-441, ISBN 3-405-12124-8Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „ Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 265

Taxonomie left|120px|thumb|Jan S. Presl Marele savant suedez Elias Magnus Fries a descris specia deja în 1815 sub denumirea Boletus flavidus în volumul 1 al lucrării sale Observationes mycologicae.Elias Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 1, Editura Gerhard Bonnier, Havniae 1815, p. 110

În anul 1846, renumitul botanist austriac de naționalitate cehă Jan Svatopluk Presl (1791-1849) a dat soiului denumirea Suillus flavidus, alăturându-l genului Suillus, de verificat în volumul 2 al operei sale Wšeobecný rostlinopis, čili: popsání rostlin we wšelikém ohledu užitečných a škodlivých.J. Presl: „Wšeobecný rostlinopis, čili: popsání rostlin we wšelikém ohledu užitečných a škodlivých”, Editura W. Praze/Novočeská Bibliothéka, Praga 1846, p. 1917 Acest nume binomial este valid până în prezent (2018).

Încercarea redenumirii în Boletus pulchellus propusă de Fries în cartea sa Hymenomycetes Europaei, sive Epicriseos systematis mycologici din 1874Elias Fries: „Hymenomycetes Europaei, sive Epicriseos systematis mycologici”, Editura Berling, Uppsala 1874, p. 497 a fost tot astfel fără succes ca și toate celelalte. Deci sunt valabile sinonim, ele pot fi neglijate.

O anumită acceptanță în literatura micologică franceză a avut denumirea Ixocomus flavidus a renumitului micolog Lucien Quélet, publicată în cartea sa Flore Mycologique de la France et des Pays Limitrophes din 1888.Lucien Quellet: „Flore Mycologique de la France et des Pays Limitrophes”, Editura Octave Doin, Paris 1888 p. 415

Descriere thumb| left|290px|Bres.: Boletus flavidus Pălăria: are un diametru de 3-7 (9) cm, este destul de moale și radial-fibroasă, fiind inițial conică cu marginea răsfrântă în jos, apoi convexă și la bătrânețe întinsă, prezentând adesea un gurgui central. Cuticula care se desprinde ușor de pălărie, este netedă unsuroasă și tare vâscoasă la umezeală. Coloritul variază de la galben albicios peste pal gălbui, galben-ocru cu nuanțe castanii până la gri-maroniu. Tuburile și porii: tubulețele sunt mult mai scurte decât grosimea pălăriei, largi, unghiulare, aderate la picior, tineri ușor decurente reticular, galbene până galben-măslinii precum dificil separabile de pălărie. Porii sunt largi, neregulați colțuroși, alungiți (până la 2 mm lungime), dispuși radial și de culoare galben-aurie. Inițial sunt acoperiți de un văl parțial albicios care rupe după scurt timp. Nu-și schimbă culoarea prin strivire. Piciorul: are o înălțime de 4-7 (9) cm și o lățime de 0,6-1,2 cm, este tare, plin, cilindric, nu rar curbat, albicios până la palid gălbui-ocru, adesea cu mici puncte ruginii, rămânând alb între inel și pălărie. Inelul destul de subțire este inițial mai mult sau mai puțin conturat, alb transparent și vâscos, dar schimbă mai întâi culoarea spre cea a pălăriei, devenind în sfârșit brun și uscat. Carnea: este cărnoasă, ceva fibroasă, fiind de culoare slab galbenă, aproape albă care poate deveni roz în secțiune. Mirosul este ca cel de ciuperci până slab fructuos și gustul plăcut acrișor. Cuticula vâscoasă trebuie să fie îndepărtată imediat după cules. Caracteristici microscopice: are spori netezi și fusiformi, murdar galben-măslinii, având o mărime de 7-10 x 3,8-4,5 microni. Pulberea lor este brun de scorțișoară Basidiile clavate, mereu cu 2 sterigme, au o mărime de 20-35 x 7-12 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 905 Reacții chimice: Cuticula buretelui se colorează cu acid sulfuric parțial verzui apoi brun și în sfârșit măsliniu, iar tuburile și porii mai viu galben, pălăria sub aburi de amoniac brun-violaceu, cuticula și tuburile cu Hidroxid de potasiu brun-roșiatic, carnea pălăriei spre cuticulă gri, iar în apropierea tuburilor ruginiu și carnea piciorului în permanență brun-roșiatic.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 31, ISBN 3-85502-0450Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 61

Confuzii Buretele poate fi confundat, dacă nu se dă seama de arborele de micoriză, cu alte specii din genul Suillus precum soiuri foarte apropiate, cu toate comestibile, cum sunt: Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 46, ISBN 3-85502-0450 Gyrodon lividus,Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450 Suillus bovinus,Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 376-377, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Suillus collinitus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 524-525, ISBN 3-405-12081-0 Suillus granulatus,Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 87-88, ISBN 3-426-00312-0 Suillus plorans,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 522-523 - 2, ISBN 3-405-12116-7 Suillus tridentinus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 526-527, ISBN 3-405-11774-7 Suillus variegatus,Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450 Suillus viscidus,[Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7 sau Xerocomus spadiceus.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450

Specii asemănătoare

Valorificare Este o specie comestibilă, nefiind de valoare alimentară superioară, care ar trebui să fie ingerată mai bine în stadiu tânăr. Cel mai bine se prepară împreună cu alte ciuperci de pădure (după ce cuticula lipicioasă respectiv vâscoasă a fost îndepărtată deja în pădure). Se pretează și la conservarea în oțet sau ulei.Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108

Note

Bibliografie Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Bruno Cetto: vol. 1-4, 7 (vezi sus) Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Suillus flavidus, film în limba rusă Categorie:Suillus Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1815 în știință