Marie Joseph Henri Jean de Baroncelli, cunoscut ca Jean de Baroncelli, () a fost un scriitor și critic de film francez. A obținut la început un oarecare succes ca romancier, după care, în 1953, a început să contribuie în mod regulat cu articole de critică de film la ziarul Le Monde până în 1983.
Biografie S-a născut la 25 martie 1914, cu câteva luni înainte de declanșarea Primului Război Mondial, în arondismentul 16 al Parisului. La moartea tatălui său, el a devenit al zecelea marchiz de Baroncelli, deși acest titlu a fost rareori menționat. Tatăl său era regizorul de film Jacques de Baroncelli (1881–1951) din faza de pionierat a cinematografiei. Familia Baroncelli își avea originile în Toscana, se stabilise mai târziu în sudul Franței și prosperase în cursul secolului al XIX-lea în urma practicării comerțului.
A studiat dreptul și științele umaniste și a obținut o diplomă de licență de la prestigioasa din Paris (Sciences Po). În anii 1940 a publicat mai multe romane, printre care romanul de război Vingt-six hommes („Douăzeci și șase de oameni”, 1942) și Le disgracié (1946). A colaborat mai întâi la ziarul antisemit .
S-a căsătorit în 19 octombrie 1950 cu vedeta de teatru Sophie Desmarets (1922–2012), iar cuplul s-a mutat la o fermă veche pe care Baroncelli o moștenise în partea de nord-vest a Montpellierului, unde timp de câțiva ani, în timpul verii, au urmat un stil de viață tipic celebrităților, cu petreceri frecvente. Cu toate acestea, înghețul nesezonier din 1956 a ruinat recolta de vin din acel an și o mare parte a terenului agricol a trebuit să fie vândut. Alte terenuri au fost vândute, de asemenea, în anii următori, iar cea mai mare parte a celor 300 de hectare pe care Baroncelli le deținea fuseseră vândute până la sfârșitul anilor 1960 pentru construcția de locuințe. Soții Baroncelli au avut o fiică pe nume Caroline, care s-a născut în anul 1952.
Baroncelli a contribuit în mod regulat la ziarul Le Monde din 1953 până în 1983, realizând numeroase recenzii de film, interviuri și articole de investigație. A fost membru al Association française de la critique de cinéma et de télévision și al , precum și redactor șef al buletinelor și revistelor (1957–1978). Reputația de critic de film pe care a dobândit-o a determinat cooptarea sa în juriile mai multor festivaluri de film (, și și ), în Comitetul de selecție al filmelor străine pentru Festivalul de la Cannes din 1978 până în 1992 și în consiliul de administrație al Festivalului Internațional de Film de la Cannes.
A prezentat, de asemenea, de mai multe ori la emisiunea de artă „”. A fost unul dintre cei mai vechi colaboratori ai ziarului , care era inițial o publicație clandestină a mișcării de rezistență, și a fost, împreună cu Jeander (critic al ziarului Libération) și cu operatorii cinematografelor pariziene, membru fondator al (Confederația Cinematografului de Artă) în 1955. A fost distins cu titlul de Ofițer al Legiunii de Onoare (la 1 ianuarie 1989) și cu titlul de Comandor al .
Jean de Baroncelli a decedat în 31 iulie 1998 la Montpellier.
Opinii
Opera literară Romane Vingt-six hommes, Grasset, Paris, 1942. Gilbert, 1945. Né en 1914, Grasset, Paris, 1945. Le Disgracié, La Jeune Parque, Paris, 1946. Les Chevaliers de la Lune, Éditions de la Table ronde, Paris, 1950. L'Hispano blanche, France Loisirs, Paris, 1989.
Scenarii de film (1954) – coautor al adaptării și dialogurilor, alături de Jean-Claude Eger L'Amour à vingt ans (1962) – consilier artistic al scurtmetrajului realizat de Andrzej Wajda
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Decese în 1998 Categorie:Jurnaliști francezi Categorie:Critici de film francezi