Lucie Cousturier, născută Jeanne Lucie Brû, () Archives de Paris, acte de décès n°1216, vue 3 / 19 . a fost o pictoriță, scriitoare, eseistă și activistă anticolonială franceză.
Biografie Lucie Brû s-a născut într-o familie înstărită care deținea o fabrică de păpuși în Paris, Les Poupées Brû (numit după tatăl ei Léon Casimir Brû)Biographie dans Lucie Cousturier, les tirailleurs sénégalais et la question coloniale, Paris, L'Harmattan, 2009.. De la vârsta de 14 ani, a devenit interesată de pictură. A studiat cu artiștii neoimpresionisti, Paul Signac și Henri-Edmond Cross. A pictat într-un stil apropiat de cel al acestor pictori și și-a dedicat studiile operelor lor. S-a căsătorit în 1900 cu Edmond Cousturier, pictor și critic de artă. A făcut parte din mișcarea neoimpresionistă și a expus la Salon des Indépendants în 1901. În 1906 a expus la Salon de la Libre Esthetique din Bruxelles și a prezentat tablouri la Berliner Secession din Berlin. Din 1906 până în 1913 au avut loc expoziții personale regulate. Începând cu 1911, a scris o serie de articole și monografii despre membrii importanți ai acestei mișcări (Georges Seurat, Paul Signac, Henri-Edmond Cross, , Maurice Denis) care reprezintă mărturii de primă mână ale stăpânirii sale asupra teoriei picturii neoimpresioniste și care fac din ea cea mai importantă specialistă în această mișcare.
În timpul Primului Război Mondial, a locuit în Fréjus într-o casă pe care o cumpărase în 1913 „Les Parasols”, lângă care se aflau taberele pentru infanteriștii senegalezi, care stăteau acolo înainte de a pleca pe front. A vizitat taberele și a decis să îmbunătățească cunoștințele de limbă franceză ale soldaților. În acest scop, a organizat cursuri de alfabetizare la ea acasă, iar acest lucru a devenit tema unei povestiri Străini în casa mea pe care a publicat-o în 1920.La Compagnie la Poursuite adapte cette œuvre à la scène en 2014, au moment de la célébration du centenaire de la Première Guerre mondiale.
În 1921 și 1922, însărcinată de guvernul francez să studieze „mediul familial indigen și mai ales rolul femeii”, a călătorit în Africa de Vest franceză, de unde a adus numeroase picturi și trei noi cărți care relatează călătoria sa. Lucie Cousturier a fost o pionieră în acest domeniu, devansând alți intelectuali francezi precum André Gide (Voyage au Congo, 1927 și Retour du Tchad, 1928) sau (L'Afrique Phantome, 1934). Portretele pe care le-a realizat erau departe de reprezentările stereotipice ale africanilor, fie nud, fie în costume autentice, care predominau la acea vreme. Revenită în Franța, a scris în Le Paria: „ziarul proletariatului negru și galben”, și și-a dedicat restul vieții luptei pentru emanciparea popoarelor de culoare. miniatura| Bărbat negru scriind, acuarelă pictată între 1921 și 1924. Lucrările sale au prezentat o varietate de teme, iar stilul său s-a schimbat de-a lungul vieții, trecând de la neoimpresionismul la acuarele spontane realizate în timpul călătoriilor sale.
Începută de tatăl ei - fără îndoială la sfatul fiicei sale - colecția Bru-Cousturier, pe care Lucie Cousturier a moștenit-o, includea piese importante din mișcarea neoimpresionistă, inclusiv faimosul tablou al lui Georges Seurat, O duminică după-amiază pe insula Grande Jatte, cumpărat de la familia Seurat în 1900 pentru 800 de franci. Tabloul a fost vândut în 1924 colecționarilor din Chicago Frederic Clay și Helen Birch Bartlett Art Institute of Chicago, notice de l'œuvre., apoi donată Institutului de Artă din Chicago doi ani mai târziu, cu o clauză care interzicea orice împrumut extern, cu excepția unei singure ocazii, care a avut loc în New York în 1958 cu ocazia unei retrospective Seurat organizată de directorii Institutului de Artă din Chicago și ai Muzeului de Artă Modernă, Daniel Catton Rich și René d'Harnoncourt.
Lucrări Pictură Flori și fructe din Provence, 1890-1917, ulei pe pânză, Helsinki, Muzeul de Artă Ateneum Bujori, 1900-1910, ulei pe lemn, Saint-Denis-de-la-Réunion, Muzeul Léon-Dierx Jucării, 1903, Norfolk, Muzeul de Artă Chrysler Autoportret, circa 1905-1910, ulei pe lemn, Muzeul de Artă din Indianapolis Vază cu flori, ulei pe pânză, Minneapolis, Muzeul de Artă din Indianapolis Femeie croșetând, circa 1908, ulei pe pânză, Paris, Musée d'Orsay Buchet de flori, 1910, ulei pe pânză, Köln, Muzeul Wallraf-Richartz și Fundația Corboud Flori, circa 1912, ulei pe pânză, Saint-Tropez, Musée de l'Annonciade Femeie la toaleta sa, nedatat, ulei pe pânză, Beauvais, Musée de l'Oise Plimbare în pădure, locație necunoscutăRené Édouard-Joseph, Dictionnaire biographique des artistes contemporains, tome 1, A-E, Art & Édition, 1930, . Masivul Jungfrau (seara), locație necunoscută Saint-Tropez (eucalipt)”, locație necunoscută Anthemis, locație necunoscută Ardei și rodii, locație necunoscută Bărbat negru scriind, 1921-1924, acuarelă pe hârtie, Saint-Tropez, muzeul Annonciade
Publicații Străini în casa mea, 1920 . Pădurea Haut-Niger, 1923 . Necunoscuții mei de acasă, prietena mea Fatou, oraș Commentaires sur le livre sur le site Femmes écrivains et littérature africaine, Paris, F. Rieder and C, editori, 1925. Prietenul meu Soumaré, laptop, 1925. Seurat, Paris, 1926 . K. X. Roussel , Paris, 1927 .
Expoziție Este unul dintre artiștii prezenți în expoziția „Artiști călători, chemarea celor îndepărtați – 1880-1944” la Palais Lumière din Évian apoi la muzeul Pont-Aven în 2023..
Note
Bibliografie Roger Little (r.), Lucie Cousturier, pușcașii senegalezi și problema colonială, Paris, L'Harmattan, 2009. — Actele conferinței desfășurate la Fréjus ( ISBN <span class="nowrap">9782296073487</span> ) [ citeste online ] . Adèle de Lanfranchi, Lucie Cousturier, 1876-1925, Paris, autoeditare, 2008. Gilles Kerzerho, Lucie Cousturier de la Signac la Bakoré Bili, Rousset, ed. INDEX, 2014 — catalogul expoziției dedicate Luciei Cousturier în Expoziție intitulată Misiune Centenară 1914-1918.
Categorie:Nașteri în 1876 Categorie:Nașteri pe 19 decembrie Categorie:Decese în 1925 Categorie:Decese pe 16 iunie Categorie:Pictorițe franceze Categorie:Pictori peisagiști francezi Categorie:Pictori francezi din secolul al XX-lea Categorie:Artiști din Paris