Basilica Ulpia (Bazilica Ulpia) este o bazilică civilă construită în Roma între anii 107, data triumfului lui Traian pentru victoriile sale în Dacia și 112 d.Hr., data inaugurării Forului lui Traian. Planul bazilicii este probabil opera arhitectului Apolodor din Damasc (care a servit ca inginer-șef pentru Traian în timpul campaniilor din Dacia), dar rolul său in construcții nu este bine stabilit.

Astăzi, practic nu a mai rămas nimic din această bazilică, cu excepția unor resturi de coloane și elemente răzlețe precum anumite basoreliefuri din Arcul lui Constantin.

Localizare Bazilica Ulpia face parte din forul lui Traian. Este situată între piața centrală a forului, a cărei latură de nord o închide, și Columna lui Traian R.A. Tomlinson, From Mycenae to Constantinople: the Evolution of the Ancient City, Routledge, London, 1992.

Funcții thumb|Reconstituirea fragmentelor din Forma Urbis, Encyclopædia Britannica, 1911.

Bazilica putea, la fel ca alte bazilici civile, să fie folosită pentru activități judiciare, bancare sau comerciale. Ai fi putut să te plimbi acolo.

Un fragment din Forma Urbis Severiana poartă inscripția „Libertatis” pe absida de nord-est, ceea ce sugerează că bazilica ar fi putut moșteni funcțiile vechiului Atrium Libertatis Samuel Ball Platner și Thomas Ashby, A topographical dictionary of Ancient Rome, Oxford University Press, 1929, pp. 241-242. construit de Asinius Pollion și distrus în timpul construcției forului lui Traian, în care aveau loc ceremoniile de manumitereManumitere semnifică „eliberare din sclavie”. a sclavilor.

Cercetări recente care au invalidat parțial planul general acceptat al Forului lui Traian i-au determinat pe unii istorici să plaseze Bibliotheca Ulpia în absidele bazilicii. Pierre Gros, Les enjeux historiques du débat de l'ordonnance du Forum de Trajan dans Comptes-rendus des séances de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, Vol.149 N°1, 2005, pp.173-197.

Istoric Construcție Arhitectul Forului lui Traian a inovat în raport cu alte Forurile Imperiale neplasând pe axa pieței centrale un templu dedicat unei divinități protectoare, ci o bazilică civilă Luc Duret et Jean-Pierre Néraudau, Urbanisme et métamorphoses de la Rome Antique, Les Belles Lettres, 2001, pp. 119-120., botezată cu numele ginții Împăratului. În ziua inaugurării bazilicii, în ianuarie 112, ea a devenit cea mai mare bazilică din Roma Filipo Coarelli, Rome and environs : an archaeological guide, University of California Press, 2007, pp. 117-118., deplasând un pic centrul politic al Forumului Roman spre Forurile Imperiale.

Influență Constantin cel Mare s-a inspirat din planul bazilicii pentru primele biserici creștine si l-a folosit ca model pentru a finaliza marea Basilică a lui Maxentius. Carlo Giavarini, The Basilica of Maxentius: the Monument, its Materials, Construction, and Stability, L'Erma di Bretschneider, Roma, 2005.

Vestigii Au rămas foarte puține vestigii de la Bazilica Ulpia și doar partea centrală este încă vizibilă: căi moderne au fost construite deasupra a două abside, la vest Via dei Fori Imperiali, stradă largă construită de Benito Mussolini, iar la est Scalinata di Magnanapoli. Fragmente ale coloanelor descoperite au fost ridicate pe bazele lor de origine, dar nu aparțin bazilicii.

Arhitectură

Exterioară thumb|Planul la sol al Bazilicii Ulpia, 1847.

Bazilica formează pe sol un dreptunghi mare, mărit cu două abside la fiecare capăt. Are 117 metri lungime (170 metri inclusiv absidele) și 59 metri lățime. Leland M. Roth, Understanding Architecture: Its Elements, History and Meaning, Westview Press, 1993, p. 222. Pereții bazilicii sunt acoperiți cu marmură, iar acoperișul acestuia, la 50 de metri deasupra solului, este din lemn acoperit cu țigle de bronz aurit. Bazilica stă pe un podium cu trei trepte din marmură galbenă antică, care ridică solul cu aproximativ un metru față de solul pieței centrale a forului. Pe această latură, fațada este împărțită în trei secțiuni verticale corespunzătoare fiecărei intrări, una mai largă în centru și două laterale mai mici, fiecare marcată de proiecția unei platforme și un rând de coloane suplimentare (patru pentru intrarea principală și două pentru celelalte), poate din marmură galbenă. În fața fiecărei intrări se află câte o statuie mare a lui Traian.

Coloanele susțin un antablament și un atic decorat pe toată lungimea sa de o friză lungă care poate se extinde chiar și pe celelalte trei laturi ale bazilicii, întreruptă regulat de statui ale prizonierilor daci. Aceasta este, probabil, Marea Friză a lui Traian, din care opt panouri Anne-Marie Leander Τουati, The Great Trajanic Frieze. The Study of a Monument and of the Mechanisms of Message Transmission in Roman Art dans Revue belge de philologie et d'histoire, Vol. 68, 1990, pp. 227-231. au fost refolosite mai târziu pentru decorarea Arcului lui Constantin. Aceasta este doar o ipoteză și faptul că forumul a fost descris ca fiind într-o stare excelentă în timpul vizitei lui Constanțiu al II-lea la Roma pare să o contrazică. În centrul fațadei, deasupra aticului, a fost amplasată o cvadrigă (carul triumfal al lui Traian) înconjurat de Victorii. De-a lungul fațadei sunt fixate însemnele legiunilor care au participat la cele două războaie împotriva dacilor. Inscripțiile de pe arhitravă amintesc numele acestor legiuni. Pierre Cosme, Les légions romaines sur le Forum : recherches sur la Colonnette Mafféienne dans Mélanges de l'École française de Rome, Antiquité, Vol.106 N°1,1994, pp. 167-196.

Interioară thumb|right|Reconstituire a interiorului bazilicii, Encyclopædia Britannica, 1911.

Interiorul este împărțit pe toată lungimea sa în cinci aripi (o navă centrală de 25 de metri lățime și navele colaterale de câte 5 metri lățime fiecare), separate de patru rânduri de 24 de coloane de ordin corintic. Coloanele de granit gri care înconjoară nava centrală sunt mai mari decât celelalte, care sunt din marmură cipollino. Decorul interior amintește de victoriile lui Traian în Dacia, cu statui de marmură ale prizonierilor daci. Friza interioară prezintă Victorii tauroctonice (adică Victorii prezentate în timp ce sacrificau tauri) și candelabre decorate cu ghirlande. Este posibil ca Marea Friză a lui Traian, în loc să decoreze aticul, să fi fost de fapt expusă pe peretele lung opus intrării principale.Nava centrală ocupă întreaga înălțime a clădirii și se deschide spre un etaj al doilea, ai cărui pereți sunt străpunși de ferestre mici care lasă să pătrundă lumina. Podeaua este decorată cu marmură policromă din toate provinciile Imperiului, alternând motive rotunde și pătrate în nava centrală și plăci dreptunghiulare în navele laterale. La fiecare capăt al bazilicii, absidele sunt separate de corpul central printr-un rând de coloane.

thumb|center|upright 3.0|Vedere de ansamblu al vestigiilor Bazilicii Ulpia. În dreapta, piedestalul Columnei lui Traian.

Săpături arheologice thumb|Rămășițele Bazilicii Ulpia din Roma, o parte a Forumul lui Traian. Bazilica Ulpia a fost excavată pentru prima dată de guvernul francez ocupant al lui Napoleon Bonaparte în 1813, după ce două mănăstiri de pe amplasament au fost demolate (Santo Spirito și di Santa Eufemia). În 1814 papa Pius al VII-lea s-a întors din exil și a reluat săpăturile: sub Pius, coloanele de granit gri au fost reasamblate pe bazele lor și au fost construite zidurile pentru a delimita zona de săpături. Săpăturile au scos la iveală și rămășițele rare ale pavajului din marmură, care au dispărut treptat de-a lungul secolului al XIX-lea din cauza turiștilor rapaci.

Clement al VII-lea a îndepărtat mai multe dintre coloanele de marmură galbenă antică care odată flancau ușile structurii fiind mutate la Bazilica Sf. Petru, unde au fost ridicate în transept, în timp ce una a mers către Palatul Lateran.Palatul Lateran este situat pe amplasamentul unui vechi palat care data din Imperiul Roman. Din secolul al IV-lea până în secolul al XIV-lea, a fost principala reședință a papilor.

O parte din fundația bazilicii continuă și astăzi sub Via dei Fori Imperiali modernă, un drum strategic construit sub Benito Mussolini.

Reconstrucția bazilicii, planificată de fostul primar al Romei, Ignazio Marino, în 2014, a început în 2021. Lucrările vor fi realizate prin metoda anastilozei, în care ruinele sunt restaurate folosind elementele arhitecturale originale. Fondurile pentru reconstrucție, în valoare de 1,5 milioane de euro, au fost donate de oligarhul uzbeko-rus Alișer Usmanov.

Note

Bibliografie

Carla Maria Amici, Foro di Traiano: Basilica Ulpia e Biblioteche, Spoleto 1982. Roberto Meneghini, Luigi Messa, Lucrezia Ungaro, Il Foro di Traiano, Roma 1990. James E. Packer, The Forum of Trajan in Rome, Los Angeles & London 2001.

Lecturi suplimentare

Vezi și Arhitectură romană Forumul Roman, Forul lui Traian Traian, Apollodor din Damasc

Legături externe

Basilica Ulpia e Foro di Traiano sul sito di Simulacra Romae Ricostruzioni della Basilica Ulpia secondo J.E. Packer

Ulpia Categorie:Traian Categorie:Clădiri și structuri din secolul al II-lea