Domnul d'Orléans (), numit greșit Nicolas sau Nicolas-Henri în anumite lucrări, fiu al Franței și duce de Orléans, este un prinț francez, membru al Casei de Bourbon. Al doilea fiu al regelui Henric al IV-lea al Franței și al reginei Maria de Medici, acest duce de Orléans a fost pentru scurt timp moștenitor prezumtiv la tronurile Franței și Navarei, între moartea tatălui său și a lui, sub domnia lui Ludovic al XIII-lea al Franței.
Biografie Acest prinț, intitulat Duce de Orléans, este al patrulea copil al regelui Henri al IV-lea al Franței (1553-1610) și al Mariei de Médicis (1575-1642), născută prințesă a Toscanei. S-a născut, ca și restul fraților regali, în camera Ovală (cunoscută mai târziu ca „salonul Louis-XIII”) a castelului regal Fontainebleau la 13 aprilie 1607 (pagina 572 - anexa « Les enfants d’Henri IV et de Marie de Médicis ») (pagina 51) .
Un prinț fără nume Tradiția spune deja la începutul secolului al XVII-lea că al doilea fiu al regelui a primit Ducatul Orléans, al treilea fiu a primit Anjou; Cu toate acestea, acest lucru nu s-a întâmplat în mod natural cu fiii lui Henric al IV-lea. François de Malherbe indică faptul că regele a ajuns să accepte să-i confere numele „Monsieur d’Orléans”, dar „titular și nu altfel”.
Această utilizare este foarte convenabilă, deoarece permite tinerilor prinți să fie desemnați atâta timp cât aceștia nu au primit botezul deplin. Într-adevăr, în familia regală franceză se obișnuia să aștepte până la botezul solemn pentru a le da un prenume. Acesta a fost cazul viitorului Ludovic al XIII-lea, care avea să-și primească prenumele abia în 1606, după cum relatează Pierre de L'Estoile.
Micul duce de Orléans, al doilea fiu al cuplului regal, a murit înaintea ceremoniei solemne, nu a fost numit, așa cum atestă certificatul său de deces păstrat în registrele parohiale din Saint-Germain-en-Laye.
Pe de altă parte, nicio sursă contemporană nu dă un prenume acestui mic duce de Orléans. Astfel, Mercure François relatează pur și simplu că „Luni după Paște, în a șaisprezecea zi a lunii aprilie, regina a născut în Fontaine-bleau un fiu, care a fost numit Duce de Orleans."Le Mercure François […], , Paris, 1612, (în franceză)..
Unul dintre medicii săi, Rodolphe Le Maistre, îl numește „Monsenior d’Orléans” doar în relatarea pe care o dă despre ultima sa boalăRodolphe Le Maistre, La Santé du Prince ou le soing qu’on y doibt observer, [Paris], s.n., 1616, et passim (în franceză).. În fine, doctorul tânărului Ludovic al XIII-lea, Jean Héroard, în celebrul său Jurnal, nu menționează nici un prenume .
Pierre de Guibours (père Anselme de Sainte-Marie), un celebru genealog augustinian, confirmă că acest prinț efemer nu a fost numit:
Totuși, încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, anumite lucrări au transformat acest „N…”, care înseamnă nenumit, în NicolasSe pare că una dintre primele mențiuni ale acestui prenume, dacă nu prima, apare în L’Estat de la France dans sa perfection […], Paris, 1658, : « De Marie de Medicis, il eut […] Nicolas Duc d’Orleans, qui mourut fort ieune […] ».. Această eroare minoră, dar recurentă, a fost remarcată de mai mulți istorici, precum Georges Lacour-Gayet, precum și Eudore Soulié și Édouard de Barthélemy.
Printre istoricii actuali, Philippe Delorme și Philippe de Montjouvent pun la îndoială și utilizarea prenumelui Nicolas, indicând faptul că biografii ar fi răspândit această eroare prin copiere unul de la altul.
Prenumele lui Nicolas se găsește, totuși, în lucrări recente, în special ale lui Michel Carmona, Marie de Médicis (paginile 83, 85 și 573) și Jean-Pierre Babelon, Henri IV, 2009.
Un copil bolnav Potrivit lui Louis Batiffol, biograful Mariei de Medici, care se bazează pe relatările vremii, copilul era bolnăvicios, slab, . Când a murit în 1611, .
„Un suflet atât de frumos” Pentru a încheia, să amintim povestea lui Tristan L'Hermite, care, după ce a trăit în compania copiilor de Franța, ne permite să-l cunoaștem pe acest copil într-un mod cu totul diferit. În Le Page disgracié, el povestește spiritul plin de viață al micului duce, care nu este doar copilul bolnav și suferind descris de Louis Batiffol. Renumit pentru talentul său de povestitor, Tristan L'Hermite, pe când era încă copil, spunea frecvent povești copiilor, și în special ducelui de Orléans. Dar mai întâi, el pictează cel mai măgulitor portret al acestuia (paginile 30-32):
thumb|upright=0.8|left|N. de Orléans, conte de Dunois de Daniel Dumonstier.
thumb|upright=0.7|Familia regală după nașterea prințului, de Frans Pourbus cel Tânăr.
Urmează povestea acestei binecunoscute fabule, cum lupul acuză mielul de o anumită greșeală (paginile 34-35):
Titluri și onoruri
13 aprilie 1607 - 17 noiembrie 1611: Alteța Sa Regală Ducele de Orléans, fiul Franței
Prințul este numit Duce de Orléans (pagina 85) și, ca fiu cel mai mic al unui rege al Franței, a primit la naștere denumirea de fiu al Franței (pagina 19). Din secolul al XVII-lea, alteța regală a fost folosită pentru a numi fiii Franței, chiar dacă aceștia erau numiți de obicei Monsieur, urmat de titlul lor.
Blazon 150px|BlazonBlazon : Azur cu trei crini de aur cu eticheta argintie de Orléans. (pagina 98 (blazonul ducatului de Orléans)).
Scutul este depășit de o coroană princiară franceză și înconjurat de gulere ale ordinelor Duhului Sfânt și ale Sfântului Michel.
Onoruri Colier al Ordinului Duhului Sfânt Colier al Ordinului Sfântul Mihail
Edictul lui Henric al IV-lea din 22 aprilie 1607 permite fiilor Franței să primească colierul și cordonul Duhului Sfânt încă de la naștere (pagina 15). De asemenea, de la nașterea lui Ludovic, delfin al Franței (viitorul Ludovic al XIII-lea) în 1601, colierul Saint-Michel a fost dăruit cu ocazia botezului fiilor Franței.
Arbore genealogic
Note
Referințe
Bibliografie
Legături externe Titres et coutumes de la maison royale de France sur Heraldica
Categorie:Nașteri în 1610 Categorie:Nașteri pe 14 mai Categorie:Decese în 1611 Categorie:Decese pe 17 noiembrie Categorie:Decese cauzate de epilepsie Categorie:Casa de Bourbon Categorie:Duci de Orléans Categorie:Prinți ai Franței Categorie:Francezi din secolul al XVII-lea Categorie:Oameni din Fontainebleau