Hertvík Otto Jarník () a fost un lingvist, filolog romanist și traducător ceh, care a predat la Universitatea Masaryk din Brno.***, „Relațiile culturale româno-cehoslovace — Premergătorii prieteniei cehoslovace — Relațiile universitare — Opere românești traduse in limba cehă — Convorbire cu d-na dr. Jindra Huskova-Flajshansova”, în Universul, anul XLVIII, nr. 272, luni 3 noiembrie 1930, p. 4.
A urmat studii de filologie romanică la Facultatea de Filosofie a Universității din VienaStephen Taylor (ed.), Who's who in Central and East-Europe 1933/34, vol. 2, The Central European Times Publishing, Zürich, 1935, p. 426. și, după susținerea doctoratului în anul 1900, a efectuat studii de specializare la Strasbourg și Paris. A lucrat în anii 1904–1923 ca funcționar (scriptor) la din Brno (actuala MZK), îndeplinind în perioada 1919–1923 funcția de director.Janák, Jan: „Hertvík Jarník (12.12.1877–9.12.1938)”. În: Státní vědecká knihovna v Brně. Jubilejní sborník 1808 – 1883 – 1958 – 1983. Ed. Jiránová, Olga – Kubíček, Jaromír, Brno 1983.
A ocupat în anul 1923 postul de profesor de filologie romanicăJiří Šrámek, „Česko-rumunské vztahy v pohledu Jana Urbana a Hertvíka Jarníkových” („Relațiile ceho-române din perspectiva lui Jan Urban și Hertvík Jarník”), în Sborník prací Filozofické fakulty brněnské univerzity. C, Řada historická, vol. 43, 1994, nr. C41, p. 94. „cu o atenție deosebită pentru limba și literatura română” la a Universității Masaryk din Brno. Hertvík Jarník este considerat fondatorul Seminarului de limbi romanice de la Facultatea de Filosofie a Universității Masaryk din Brno.. „Dvojí výročí prof. Pavla Trosta (1907–1987)”. În: . Praga: FF UK, nr. 1 (99), iulie 2017, pp. 155–158. El a ținut, începând din anul 1924, cursuri de limba română, completate cu interpretări de texte, introducând astfel studiul limbii române în cadrul acestei universități. A ocupat, de asemenea, funcția de decan al Facultății de Filosofie a Universității Masaryk în anul universitar 1930–1931.
Biografie Formarea profesională Hertvík Jarník s-a născut în 12 decembrie 1877 la Viena, ca fiul cel mai mareScrisoarea din 3 august 1908 a lui Jan Urban Jarník către Ioan Micu Moldovanu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, pp. 277–279. al lingvistului și profesorului universitar ceh Jan Urban Jarník (1848–1923), unul din fondatorii studiului filologiei romanice din Cehia, și al soției sale, Jindřiška Jarníková (Eysseltová-Klimpély). Fratele său, cu 20 de ani mai tânăr, a fost matematicianul și profesorul universitar ceh (1897–1970). Hertvík a fost numit astfel după nașul său de botez. A învățat la Gimnaziul Real Ceh din Praga, dovedind talent atât în ceea ce privește studiul limbilor străine, cât și al matematicilor,Scrisoarea din 18 iunie 1917 a lui Jan Urban Jarník către preotul Gheorghe Maior din Vingard, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, p. 247. iar directorul gimnaziului i-ar fi spus prof. Jarník că școala pe care o conducea nu a avut niciodată un elev atât de eminent. Profesorul său de matematică l-a îndemnat să-și continue studiile la Politehnică și să obțină calificarea de inginer. Cu toate acestea, în vacanța din vara anului 1894,Scrisoarea din 18 aprilie 1896 a lui Jan Urban Jarník către Teodor Burada, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, pp. 171–172.Jan Urban Jarník menționează ulterior într-o scrisoare din 3 august 1908 către canonicul greco-catolic Ioan Micu Moldovan (membru titular al Academiei Române) că fiul său l-a rugat să-i dea lecții de limba română „cînd gătise cu clasa VII gimnazială”, adică în perioada de vacanță dintre clasele a VII-a și a VIII-a gimnazială. Vezi Scrisoarea din 3 august 1908 a lui Jan Urban Jarník către Ioan Micu Moldovanu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, pp. 277–279. Hertvík l-a rugat pe tatăl său să-i dea lecții de limba română și au citit împreună o traducere română a Istoriilor lui Herodot și articolele publicate în ziarul Gazeta Transilvaniei din Brașov, băiatul cerând din când în când lămuriri tatălui său cu privire la sensul unor cuvinte și expresii. Profesorul Jarník a fost surprins de „progresele răpezi” ale fiului său, cu toate că îi cunoștea talentul în învățarea limbilor străine. Băiatul a fost atras tot mai mult de studiul limbii române,Scrisoarea din 27 septembrie 1895 a lui Jan Urban Jarník către Aron Densușianu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, p. 175. iar tatăl său se plângea poetului și istoricului literar Aron Densușianu în septembrie 1895 că nu avea mijloace suficiente pentru a-i putea procura materialele necesare. Tânărul a promovat examenul de maturitate (bacalaureat) cu note mari în vara anului 1896.Scrisoarea din 1 februarie 1897 a lui Jan Urban Jarník către Aurel Mureșianu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, p. 297.
În ciuda sfaturilor primite de la profesorii săi, tânărul Hertvík a ales calea tatălui săuScrisoarea din 17 ianuarie 1901 a lui Jan Urban Jarník către Ioan Micu Moldovanu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, pp. 276–277. și a urmat studii de filologie romanică la Facultatea de Filosofie a Universității din Viena (1896–1900), unde i-a avut ca profesori pe Adolf Mussafia și Wilhelm Meyer-Lübke.Scrisoarea din 19 ianuarie 1901 a lui Jan Urban Jarník către Ioan Bianu, în Scrisori către Ioan Bianu, vol. II, Editura Minerva, București, 1975, pp. 104–105. Alegerea Universității din Viena în dauna Universității din Praga era a tatălui său și avea la bază două cauze: tatăl său dorea, în primul rând, ca fiul său să aibă parte de o educație mai bună, deoarece Universitatea din Viena avea condiții superioare pentru învățarea limbilor romanice (acolo erau ținute în acea vreme cursuri de franceză, italiană și spaniolă, în timp ce la Praga erau ținute doar cursuri de franceză) și profesori mai mulți, și, în al doilea rând, credea că șederea fiului său printre străini îi va fi de folos, deoarece considera că acesta era prea timid („prea sfiicios și nepractic în viață”). În perioada studiilor universitare a locuit pentru un timp împreună cu Kamil Krofta (viitor profesor universitar de istorie medievală la Universitatea Carolină, ambasador al Cehoslovaciei la Vatican, Viena și Berlin și apoi ministru de externe al Cehoslovaciei).Scrisoarea de la „finele lunii mai 1921” a lui Jan Urban Jarník către Andrei Bârseanu, în Jan Urban Jarník, Corespondență, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, p. 167.
Tânărul vorbea destul de bine limba română, pe care o învățase de la tatăl său, și, urmând sfaturile acestuia, s-a împrietenit cu studenții români din Societatea „România Jună” din Viena, cu care a fost permanent în contact pe parcursul celor patru ani de studii. În paralel, el și-a perfecționat cunoștințele prin frecventarea cursului de limba română, care era ținut de două ori pe săptămână de profesorul George Dan la Academia de Limbi Orientale. Hertvík a corespondat în limba română cu tatăl său, la sugestia acestuia, în cursul studiilor universitare, iar profesorul Jarník a constatat curând, cu o mare mirare, că limba română din scrisorile fiului său era „cît se poate de corectă”. Această corespondență în limba română a continuat ulterior chiar și după ce tânărul a absolvit studiile universitare.Horia Petra-Petrescu, „Un prietin al Românilor: Ioan Urban Iarnik”, în Românul, Arad, anul II, nr. 51, sâmbătă 3/16 martie 1912, pp. 6–7. Republicat sub titlul „Un prieten al Romînilor. Ioan Urban Iarnik”, în Neamul românesc literar, București, anul V, nr. 10, 18 martie 1912, pp. 151–155. Hertvík Jarník a încheiat studiile universitare în iulie 1900 și a obținut titlul de doctor în filosofie în 21 decembrie 1900 cu teza Zum pluralis feminini im dakorumänischen („Asupra pluralului femeninelor în limba daco-română”), elaborată sub îndrumarea profesorilor Mussafia și Meyer-Lübke. Ambii profesori au avut lăudat valoarea științifică a lucrării în referatele lor. Ca urmare a faptului că examenele erau foarte costisitoare la acea vreme, iar tatăl său nu mai avea bani, Hertvík a susținut doar examenul de filologie romanică și a renunțat să mai susțină examenul de filozofie, nepromovând astfel doctoratul „sub auspiciis Imperatoris”.
Profesorul Jarník a încercat să obțină un sprijin financiar de la Ministerul austriac al Educației pentru ca fiul său să urmeze studii de specializare la Universitatea din Strasbourg, sub îndrumarea profesorului Gustav Gröber, în prima jumătate a anului 1901 și apoi la Universitatea din Paris, sub îndrumarea profesorului Paul Meyer, din toamna anului 1901 până în toamna anului 1902. Intenția profesorului Jarník era ca fiul său să se întoarcă în Austro-Ungaria după efectuarea acestor studii, să fie abilitat în toamna anului 1902 ca profesor la Universitatea din Viena, să se transfere venia legendi la Universitatea Carolină din Praga și să înceapă să predea acolo în semestrul de vară anului 1903, urmând să preia încetul cu încetul atribuțiile tatălui său. Până la obținerea abilitării și transferarea sa la Praga, tânărul urma să călătorească în România pentru a-și desăvârși cunoștințele de limba română.
În urma acestor demersuri, Hertvík Jarník a efectuat călătorii de studii la Strasbourg și Paris. După stagiul din capitala Alsaciei (care aparținea în acea vreme Imperiului German și era capitala teritoriului imperial Alsacia-Lorena), el a călătorit în Franța și a ajuns în 1 noiembrie 1901 la Paris, unde a fost găzduit de profesorul Paul Viollet, bibliotecar la Biblioteca Facultății de Drept.Scrisoarea din 21 aprilie 1902 a lui Jan Urban Jarník către Ioan Bianu, în Scrisori către Ioan Bianu, vol. II, Editura Minerva, București, 1975, pp. 105–106. A locuit în capitala Franței până la 27 martie 1902 (ziua de Joia Mare). Solicitase anterior un post de practicant remunerat cu 1000 de coroane pe an la Biblioteca Institutului Politehnic din Praga și, nedorind să intre acolo ca începător, a efectuat un stagiu de practică de trei luni la Biblioteca Facultății de Drept din Paris și încă un stagiu de o săptămână la Conservatorul de Arte și Meserii din Paris.
Cariera de bibliotecar Întors în Boemia, tânărul Jarník a fost angajat ca funcționar stagiar la Biblioteca Tehnică din Praga, unde și-a desfășurat activitatea în perioada 1902–1904. A lucrat apoi în anii 1904–1923 la din Brno (actuala MZK), mai întâi ca funcționar (copist)Scrisoarea din 28 octombrie 1905 a lui Jan Urban Jarník către Ioan Bianu, în Scrisori către Ioan Bianu, vol. II, Editura Minerva, București, 1975, pp. 106–107. și apoi ca director în perioada 1919–1923. A fost, de asemenea, membru și director executiv al Filialei din Brno al Societății Bibliotecarilor Cehoslovaci, ale cărei întâlniri aveau loc cel mai adesea în spațiile a Universității Caroline din Praga.