Dimitrie Voinov (n. 6 februarie 1867, Focșani – d. 7 iulie 1951, București).A avut multiple specializari: biolog, zoolog, histolog, citolog, fondatorul școlii românești de citologie. Membru titular (din 1927) al Academiei Române.Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V
Biografie A absolvit școala primară la la Focșani, după care s-a înscris la Liceul Internat din Iași, unde a fost coleg cu Emil Racoviță și Grigore Antipa. La științe naturale a avut ca profesor pe Grigore Cobălcescu, care i-a stimulat pasiunea pentru biologie. După obținerea bacalaureatului, a plecat la Paris pentru a se specializa domeniul biologiei, alături de Emil Racoviță, Paul Bujor și Ion Cantacuzino. La Universitatea din Paris s-a specializat în zoologie. În 1891, după susținerea examenului de licență și doi ani de specializare, Dimitrie Voinov a revenit în țară, unde a ocupat catedra de zoologie și morfologie animală a Facultății de Științe din București, pe care a deținut-o până în 1937. S-a căsătorit cu Victoria Irimescu, sora dr. Ștefan Irimescu.
A militat pentru dezvoltarea mișcării științifice în România, în cadrul Societății române de științe, fiind vicepreședinte al secției de științe naturale și, ulterior, devenind președinte al acestei instituții. Profesorul Dimitrie Voinov a adus contribuții remarcabile la dezvoltarea morfologiei animale și, în special, a morfologiei celulare. A făcut studii de taxonomie și histofiziologie asupra organului ciliofagocitar al nefridiilor unui vierme parazitar pe raci; a demonstrat existența a trei constituenți celulari (protoplasmatici): condriomul, vacuomul si sistemul golgian. A fost primul cercetător în lume care a descoperit aneuploidia sau polisomia la animale.
În 1902, a început seria cercetărilor citologice, pe care le-a continuat timp de trei decenii. Studiile le-a făcut pe diferite grupuri de insecte: coleoptere, lepidoptere și ortoptere.
Dimitrie Voinov a fost ales, în 1927, membru al Academiei Române, în cadrul căreia a desfășurat o amplă și îndelungată activitate științifică.
Sudii universitare șă pregătirea în străinătate După finalizarea studiilor liceale la Iași, și-a continuat formarea academică la Paris, în cadrul Facultății de Științe, unde, în 1890, a obținut licența în științe naturale, orientându-se spre domeniul zoologiei. În perioada imediat următoare, a desfășurat activitate de cercetare la stațiunea oceanografică de la Banyuls-sur-Mer, colaborând cu Paul Bujor și Emil Racoviță, experiență care i-a consolidat direcțiile de cercetare ulterioare.
Activitatea didactică și instituțională Revenit în România la începutul anilor 1890, a devenit profesor la Catedra de zoologie și morfologie animală a Facultății de Științe din București, unde a activat timp de mai multe decenii. În paralel cu activitatea didactică, a contribuit la formarea unei veritabile școli de citologie animală, influențând generații de cercetători în acest domeniu.
Cercetări în morfologie și citologie Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra morfologiei animale, cu accent pe structura celulară. Începând cu 1902, a inițiat o amplă serie de cercetări citologice, desfășurate pe diverse grupuri de insecte, precum coleoptere, lepidoptere și ortoptere. Ulterior, studiile sale s-au orientat spre analiza organitelor celulare, în special mitocondriile, aparatul Golgi și dictiozomii.
Contribuții ștințifice Prin cercetările sale, a realizat studii de taxonomie și histofiziologie asupra unor organisme parazitare, analizând în detaliu structura și funcțiile organelor acestora. A susținut existența unor constituenți celulari esențiali – condriomul, vacuomul și sistemul golgian – contribuind astfel la dezvoltarea citologiei moderne. De asemenea, în 1912, a realizat o descoperire de referință la nivel internațional, identificând pentru prima dată aneuploidia (polisomia) la animale.
Distincții Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa I, pentru știința teoretică și practică (22 septembrie 1931)
Lucrări Activitatea sa s-a concretizat într-un număr semnificativ de lucrări științifice, publicate atât în țară, cât și în străinătate. Printre acestea se numără studii de zoologie, fiziologie și microscopie, precum și lucrări de sinteză care au contribuit la dezvoltarea literaturii de specialitate din România, inclusiv prima lucrare românească dedicată microscopiei.
Principalele lucrări publicate au fost: Principii de microscopie (1906), Mitocondriile (1916), Problema biologică a diferențierii sexelor (1929). Dimitrie Voinov & Crizantema Totoescu, Pagini alese, București, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1956.
Note
Bibliografie suplimentară Radu Iftimovici, Dimitrie Voinov, 203 pagini, Editura Științifică, 1971
Legături externe Voinov, Dimitrie Biologul Dimitrie Voinov, 50 de ani de la moarte
Categorie:Biologi români Categorie:Zoologi români Categorie:Histologi Categorie:Citologi Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Focșăneni Categorie:Nașteri în 1867 Categorie:Decese în 1951 Categorie:Decese cauzate de accidente rutiere