Hugh Thompson

Hugh Clowers Thompson Jr. a fost un ofițer al Forțelor Terestre ale Statelor Unite, care avea grad de maistru militar () în Batalionul 123 Aviație din cadrul activ în Războiul din Vietnam. Îi sunt recunoscute meritele pentru oprirea masacrului de la My Lai (denumit după satul sud-vietnamez numit și Sơn Mỹ) pe , alături de și .

În timpul masacrului, Thompson, împreună cu echipajul elicopterului său , Andreotta și Colburn, a oprit multe omucideri amenințând și blocând ofițeri și soldați americani din Compania C, a Batalionului 1, Regimentul 20 Infanterie, Brigada 11, Divizia 23 Infanterie. În plus, Thompson și echipajul lui au salvat mai mulți civili vietnamezi escortându-i personal din fața unităților terestre ale Armatei SUA care înainteau, și asigurându-le evacuarea pe calea aerului. Thompson a raportat atrocitățile prin radio de mai multe ori în timp ce se afla la Sơn Mỹ. Deși aceste rapoarte au ajuns la cartierul general operațional al , nu s-a făcut nimic pentru oprirea masacrului, După ce a evacuat un copil la un spital din Quảng Ngãi, Thompson a raportat furios superiorilor lui de la cartierul general Task Force Barker că se desfășoară un masacru în Sơn Mỹ. Imediat după raportul lui Thompson, locotenent-colonelul Frank A. Barker a ordonat tuturor unităților terestre de la Sơn Mỹ să înceteze operațiunile de din sat.

În 1970, Thompson a depus mărturie împotriva celor vinovați de masacrul de la Mỹ Lai. Douăzeci și șase de ofițeri, subofițeri și soldați, între care și , au fost inculpați cu diverze acuzații; mulți au fost fie achitați, fie grațiați, dar Calley a fost condamnat și a petrecut trei ani și jumătate în arest la domiciliu. Thompson a fost în schimb blamat și ostracizat de multe persoane din armata și guvernul Statelor Unite, dar și de către public, pentru rolul jucat în ancheta și procesul pe tema masacrului de la Mỹ Lai. Ca urmare a evenimentelor, Thompson a suferit de sindrom de stres posttraumatic, alcoolism, a divorțat, și a avut coșmaruri. În ciuda adversităților, a rămas în Armată până în , după care a continuat să lucreze ca pilot de elicopter în .

În 1998, la 30 după masacre, Thompson și ceilalți doi membri ai echipajului, Andreotta și Colburn, au primit Medalia Soldatului (în cazul lui Andreotta, post-mortem), cea mai importantă decorație a Statelor Unite pentru curaj care nu implică confruntarea directă cu inamicul. Thompson și Colburn s-au întors la Sơn Mỹ să se întâlnească cu supraviețuitorii masacrului la în 1998.

Începutul vieții Hugh Clowers Thompson Jr. s-a născut pe în Atlanta, Georgia, în familia lui Wessie și Hugh Clowers Thompson. Familia lui era originară din Provincia Georgia și din Marea Britanie. Pe bunicul din partea mamei, el l-a identificat drept având origine Cherokee.

Hugh Clowers Thompson Sr. era electrician și a participat cu Marina Statelor Unite la al Doilea Război Mondial.

În 1946, familia Thompson s-a mutat din Atlanta la . Singurul frate al lui Thompson, Tommie Norman Thompson, s-a născut în 1938 și a luptat în Forțele Aeriene ale SUA în Războiul din Vietnam. Thompson era cercetaș, iar familia lui s-a implicat activ în Biserica Episcopală. Hugh Clowers Thompson Sr. și-a educat copiii să se poarte cu disciplină și integritate. Familia Thompson denunța rasismul și discriminarea etnică din Statele Unite și a ajutat multe familii minoritare din comunitate. Originar dintr-o familie muncitorească, în adolescență, Hugh Clowers Thompson Jr. a lucrat în agricultură și mai târziu ca asistent la o casă de pompe funebre pentru a-și susține familia.

Thompson a absolvit Liceul Stone Mountain pe și apoi s-a înrolat în Marina Statelor Unite unde a fost alocat la un cu baza la Naval Air Station Atlanta, Georgia, ca operator de mașini grele. Thompson s-a căsătorit cu Palma Baughman în 1963. În 1964, Thompson s-a retras din armată și s-a întors la Stone Mountain pentru a duce o viață liniștită și pentru a crește o familie împreună cu soția. A făcut studii de specialitate și a devenit licențiat ca specialist în pompe funebre.

La izbucnirea Războiului din Vietnam, Thompson s-a simțit obligat moral să revină la serviciul militar. În 1966, el s-a înrolat în Forțele Terestre ale SUA și a finalizat un program de instrucție cu aparate de zbor, pentru maiștri militari la , Texas, și la , Alabama. Pe la sfârșitul lui decembrie 1967, la vârsta de 25 de ani, Thompson a primit ordine de desfășurare în Vietnam și a fost inclus în Compania B a Batalionului 123 Aviație din cadrul .

Intervenția în masacrul de la Mỹ Lai

miniatura|, elicopter ușor de observație, cu trei locuri, similar celui comandat de Thompson în timpul masacrului Pe , împreună cu echipajul elicopterului de observație format din (tunar) și (șef de echipaj), Thompson a primit ordin să sprijine operațiunea de căutare și distrugere a grupului de la Sơn Mỹ, provincia Quảng Ngãi, Vietnamul de Sud. Satul Song My era format din patru cătuneMỹ Lai, Mỹ Khê, Cổ Lũy și Tư Cungiar al forțelor terestre îl suspecta a fi o ascunzătoare a Viet Congului.

Informațiile militare privind prezența Viet Congului în Sơn Mỹ erau însă imprecise, iar populația satului era compusă mai ales din familii neutre, neînarmate, de cultivatori de orez. Aparatele de zbor de recunoaștere, inclusiv echipajul de pe elicopterul OH-23 al lui Thompson, au survolat zona Sơn Mỹ fără a se trage asupra lor. La orele 07:30, după un scurt baraj de artilerie și de mitralieră de pe elicoptere, Compania C (Charlie), din Batalionul 1 al Regimentului 20 Infanterie din cadrul Task Force Barker, sub comanda căpitanului , a coborât din elicoptere și a pătruns în Sơn Mỹ.

La intrarea în Sơn Mỹ, ofițerii și soldații din Compania C s-au deplasat prin satul Song My și prin vecinătatea lui, omorând civili, violând femei și incendiind colibe. Plutonul 1 al Companiei C, comandat de locotenentul , a obligat circa 70–80 de săteni, mai ales femei și copii, să coboare într-un șanț de irigații, și a omorât civilii cu cuțite, baionete, grenade și foc de arme ușoare.

La o conferința academică despre Mỹ Lai ținută la Universitatea Tulane din decembrie 1994, Thompson a relatat: „Noi zburam în continuu de colo-colo, făcând recunoaștere în față și în spate, și după puțin timp am început să observăm un număr mare de cadavre peste tot. Oriunde ne uitam, vedeam cadavre. Erau copii de doi, trei, patru ani, femei, bărbați foarte bătrâni, nimeni de vreo vârstă capabilă de luptă.”

Thompson și echipajul lui, care la început au crezut că toate decesele civililor de la sol fuseseră cauzate de bombardamentul de artilerie, și-au dat seama că americanii îi omorau pe săteni după ce o femeie civilă pentru care ei ceruseră evacuarea medicală, Nguyễn Thị Tẩu (chín Tẩu), a fost omorâtă chiar în fața lor chiar de către comandantul operațiunii, căpitanul Medina. Conform lui Lawrence Colburn,

Imediat după execuție, Thompson a descoperit șanțul de irigație plin cu victimele lui Calley. Thompson a transmis apoi prin radio un mesaj elicopterelor înarmate din jur și cartierului general al grupului Task Force Barker: „mi se pare că se fac multe omoruri nenecesare acolo jos. Ceva nu e în regulă. Sunt cadavre peste tot. Am văzut un șanț plin cu cadavre. Ceva e rău acolo.” Thompson a observat mișcare în șanțul de irigație, ceea ce i-a indicat că acolo sunt civili în viață. Imediat a aterizat pentru a ajuta victimele. Locotenentul Calley l-a abordat pe Thompson și cei doi au purtat o conversație tensionată.Thompson: Ce se petrece aici, domnule locotenent?

Calley: Treaba mea.

Thompson: Ce este asta? Cine sunt oamenii ăștia?

Calley: Doar execut ordinele.

Thompson: Ordine? Ordinele cui?

Calley: Doar execut...

Thompson: Dar astea sunt ființe umane, civili neînarmați.

Calley: Ascultă, Thompson, ăsta e spectacolul meu. Eu comand aici. Nu te privește pe tine.

Thompson: Da, că bună treabă mai faci.

Calley: Treci înapoi în elicopter și vezi-ți de treaba ta.

Thompson: Las' că mai vorbim!

În timp ce Thompson vorbea cu Calley, subordonatul lui Calley, sergentul David Mitchell, a tras în șanțul de irigații, omorând orice alt civil care mai mișca. Lui Thompson și echipajului său nu le venea să creadă, și s-au întors cu elicopterul, începând să caute civili pe care îi puteau salva. Au observat un grup de femei, copii și bătrâni în colțul de nord-est al satului, fugând de soldații Plutonului 2 din Compania C, care înainta. Dându-și imediat seama că soldații intenționau să-i omoare pe civilii vietnamezi, Thompson a aterizat cu elicopterul între unitatea de infanterie care înainta și săteni. S-a întors către Colburn și Andreotta și le-a ordonat să-i împuște pe soldați dacă încearcă să omoare vreun civil. Thompson a coborât apoi și l-a abordat pe comandantul Plutonului 2, locotenentul Stephen Brooks. Thompson i-a cerut ajutorul să scoată civilii din buncăr:Thompson: Hei, auzi, încetați focul. O să încerc să scot oamenii din buncărul ăsta. Stai cu oamenii tăi aici.

Brooks: Da, putem să te ajutăm să-i scoți din buncăr – cu o grenadă!

Thompson: Stai cu oamenii tăi aici. Cred că pot mai bine.Brooks a refuzat să se certe cu el, deși era ofițer și avea grad mai mare ca Thompson. După ce a scos cei 11 vietnamezi din buncăr, Thompson i-a convins pe piloții a două elicoptere înarmate UH-1 Huey (Dan Millians și Brian Livingstone) să-l escorteze în timpul evacuării (în mod normal, asemenea aeronave nu aterizau într-o zonă de luptă). În timp ce Thompson se întorcea la bază pentru realimentare cu combustibil, Andreotta a observat mișcare într-un șanț de irigații plin cu circa 100 de cadavre. Elicopterul a aterizat din nou și cei trei au coborât să caute supraviețuitori. Andreotta a reușit să extragă de acolo un băiat în viață, pe nume Do Ba.The Forgotten Hero of My Lai: The Hugh Thompson Story, pp 215, Angers, 1999 Conform lui Trent Angers în cartea (2014),

Do Ba a fost scos din șanțul de irigații. După ce nu au mai reușit să găsească alți supraviețuitori, membrii echipajului lui Thompson au transportat copilul la spitalul Armatei Sud-Vietnameze de la unde a lăsat copilul în grija unei călugărițe. După ce a transportat copilul la spital, Thompson a mers la comandamentul Task Force Barker (), și a raportat masacrul superiorilor lui. Raportul lui a ajuns rapid la locotenent-colonelul Frank Barker, comandantul de ansamblu al operațiunii. Barker a transmis imediat prin radio forțelor de infanterie să înceteze „omorurile”. După realimentarea elicopterului, echipajul lui Thompson s-a întors în sat pentru a se asigura că nu mai sunt omorâți și alți civili și că răniții sunt evacuați.

După masacru Thompson a scris un raport oficial despre ucideri și a fost intervievat de colonelul Oran Henderson, comandantul (organizația-părinte a Regimentului 20). Îngrijorați, ofițerii Diviziei au anulat alte operațiuni planificate de Task Force Barker împotriva altor sate (Mỹ Lai 5, Mỹ Lai 1 etc.) în provincia Quảng Ngãi, posibil împiedicând masacrul altor câteva sute, dacă nu mii, de civili vietnamezi.

La început, comandanții din pe tot au reușit să mușamalizeze masacrul de la Mỹ Lai. Thompson a fost decorat rapid cu Crucea pentru Distincție în Zbor pentru acțiunea de la Mỹ Lai. Pe citația pentru această decorație erau trecute însă evenimente fabricate, de exemplu, Thompson era lăudat că a dus la spital un copil vietnamez „...prins într-un intens foc încrucișat”, și afirmând că „...buna lui judecată a îmbunătățit mult relațiile americano-vietnameze în zona de operațiune”. Thompson a aruncat citația furios.

Thompson a continuat să desfășoare misiuni aeriene de observație pe OH-23 și a fost lovit de focul inamic de opt ori în total. În patru astfel de cazuri, aparatul lui de zbor a fost pierdut. În ultimul incident, elicopterul lui a fost doborât de mitralierele inamice, și și-a rupt spatele în aterizarea forțată, ceea ce i-a pus capăt carierei de combatant în Vietnam. A fost evacuat la un spital din Japonia și a început o lungă perioadă de reabilitare.