miniatura|Culori pentru Schutzpolizei în Prusia 1933 adesea abreviată ca SiPo, este un termen german care înseamnă „poliție de securitate”. În era nazistă, se referea la agențiile de securitate politice și de investigații criminale ale statului. Era formată din forțele combinate ale Gestapo (poliția secretă de stat) și Kriminalpolizei (poliția criminală; Kripo) între 1936 și 1939. Ca agenție formală, SiPo a fost integrată în Biroul Principal de Securitate al Reichului German (RSHA) în 1939, dar termenul a continuat să fie folosit informal până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.

Originile Termenul a apărut în august 1919 când Reichswehr a înființat Sicherheitswehr ca o forță de poliție militarizată pentru a acționa în perioade de revolte sau greve. Datorită limitărilor privind numărul armatei, a fost redenumită pentru a evita atenția. Purtau uniformă verde și erau uneori numiți „Poliția Verde”. Era o forță militară, recrutând în mare parte din Freikorps, cu subofițeri și ofițeri din vechea Armata Imperială Germană.

Era nazistă miniatura|Steag pentru șeful SiPo miniatura|Ofițeri SiPo în Varșovia ocupată Când naziștii au venit la putere națională în 1933, Germania, ca stat federal, avea numeroase agenții de poliție locale și centralizate, care adesea erau necoordonate și aveau jurisdicții suprapuse. Planul lui Heinrich Himmler și Reinhard Heydrich era să absoarbă complet întregul aparat de poliție și securitate în structura Schutzstaffel (SS). În acest scop, Himmler a preluat mai întâi comanda Gestapo (dezvoltată ea însăși din Poliția Secretă Prusacă). Apoi, la 17 iunie 1936, toate forțele de poliție din întreaga Germanie au fost unificate, urmând numirea lui Adolf Hitler și a lui Himmler ca Chef der Deutschen Polizei (Șef al Poliției Germane). Ca atare, era nominal subordonat ministrului de Interne Wilhelm Frick, dar în practică Himmler răspundea doar în fața lui Hitler.

Himmler a reorganizat imediat poliția, cu agențiile de stat împărțite statutar în două grupuri: Ordnungspolizei (Poliția de Ordine; Orpo), formată atât din poliția națională în uniformă, cât și din poliția municipală, și (Poliția de Securitate; SiPo), formată din Kripo și Gestapo. Heydrich a fost numit șef al SiPo și era deja șef al agenției de partid Sicherheitsdienst (Serviciul de Securitate; SD) și al Gestapo. Cele două ramuri de poliție erau cunoscute în mod obișnuit ca Orpo și SiPo (Kripo și Gestapo combinate), respectiv.

Ideea era de a identifica și integra complet agenția de partid (SD) cu agenția de stat (SiPo). Majoritatea membrilor SiPo au fost încurajați sau s-au oferit voluntar să devină membri ai SS, iar mulți dețineau un grad în ambele organizații. Cu toate acestea, în practică exista suprapunere jurisdicțională și conflict operațional între SD și Gestapo. Kripo și-a păstrat un nivel de independență deoarece structura sa era mai veche. Himmler a fondat Hauptamt Sicherheitspolizei pentru a crea un birou principal centralizat sub comanda generală a lui Heydrich asupra SiPo.

Einsatzgruppen au fost formate sub conducerea lui Heydrich și operate de SS sub SiPo și SD. Einsatzgruppen își avea originile în Einsatzkommando ad-hoc format de Heydrich pentru a securiza clădirile guvernamentale și documentele după Anschluss în Austria în martie 1938. Inițial parte din SiPo, două unități de Einsatzgruppen au fost staționate în Sudetenland în octombrie 1938. Când acțiunea militară s-a dovedit a nu fi necesară din cauza Acordului de la München, Einsatzgruppen au fost însărcinate să confiște documente guvernamentale și documente polițienești. Au securizat, de asemenea, clădirile guvernamentale, au interogat înalți funcționari civili și au arestat până la 10.000 de comuniști cehi și cetățeni germani.

Fuziune În septembrie 1939, odată cu înființarea Biroului Principal de Securitate al Reichului German (Reichssicherheitshauptamt; RSHA), ca agenție de stat funcțională a încetat să existe deoarece departamentul a fost fuzionat în RSHA. Mai mult, RSHA a obținut comanda generală asupra unităților Einsatzgruppen de atunci înainte. Membrii unităților Einsatzgruppen în acest moment erau recrutați din SS, SD și poliție. Aceste detașamente de execuție mobile au fost active în implementarea Soluției Finale pe teritoriile cucerite de forțele naziste.

Note

Bibliografie

Categorie:Gestapo Categorie:Holocaustul în Germania Categorie:Terorism în Germania