miniatura|Memorialul și cimitirul victimelor genocidului de la Srebrenica (1995, Bosnia și Herțegovina). O crimă atroce este o încălcare a dreptului penal internațional care se încadrează în cele trei crime internaționale definite din punct de vedere juridic: genocid, crime de război și crime împotriva umanității. Epurarea etnică nu este încă recunoscută ca o crimă independentă în temeiul dreptului internațional.Global Centre for the Responsibility to Protect, Background Briefing: Defining the Four Mass Atrocity Crimes, Publications (Aug. 15, 2018), http://www.globalr2p.org/publications/688 ; Global Action against Mass Atrocity Crimes, Prevention of Atrocities, About GAAMAC, https://www.gaamac.org/web-pages/view/16
Principalele legi internaționale care definesc crimele atroce în masă sunt Convenția din 1948 privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid, Convențiile de la Geneva din 1949 și Protocoalele adiționale din 1977 la acestea, precum și Statutul de la Roma din 1998 al Curții Penale Internaționale. Jurisprudența Curții Penale Internaționale, a tribunalelor penale internaționale ad-hoc și a Curții Internaționale de Justiție definesc și aplică în continuare aceste legi.
Crime împotriva umanității
miniatura|Selecție pe rampa de la Auschwitz-Birkenau. Termenul „crime împotriva umanității” a fost aplicat unei game largi de acte și este adesea considerat ca fiind mai amplu decât celelalte trei crime atroce în masă. Spre deosebire de crimele de război, crimele împotriva umanității pot fi comise în timp de război sau de pace și pot fi comise doar împotriva populațiilor civile. Spre deosebire de genocid, actele nu trebuie neapărat să fie îndreptate împotriva unui anumit grup. Interzicerea crimelor împotriva umanității este considerată drept internațional cutumiar și o normă consacrată, ceea ce înseamnă că este obligatorie pentru toate statele fără excepție.
Crimele împotriva umanității și termeni similari au fost folosiți în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea pentru a descrie sclavia și atrocitățile comise ca parte a colonialismului. Prima sa utilizare formală în dreptul internațional a fost o declarație din 1915 care condamna genocidul armean. De atunci, termenul a fost folosit și definit în moduri similare, dar variate, de către Tribunalul de la Nürnberg, Tribunalul de la Tokyo, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda și Curtea Penală Internațională.
Statutul de la Roma reflectă cel mai recent consens al comunității internaționale privind definiția crimelor împotriva umanității. Statutul definește crimele împotriva umanității ca fiind oricare dintre următoarele acte, atunci când sunt comise ca parte a unui atac pe scară largă sau sistematic îndreptat împotriva oricărei populații civile, cu cunoștință despre atac:
Omor Exterminare Sclavie; Deportarea sau transferul forțat al populației; Închisoarea sau alte pedepse grave de privare de libertate fizică, cu încălcarea normelor fundamentale ale dreptului internațional; Tortură; Violul, sclavia sexuală, prostituția forțată, sarcina forțată, sterilizarea forțată sau orice altă formă de violență sexuală de gravitate comparabilă; Persecuția împotriva oricărui grup sau colectivitate identificabilă pe motive politice, rasiale, naționale, etnice, culturale, religioase, de gen... sau din alte motive care sunt recunoscute universal ca fiind inadmisibile în temeiul dreptului internațional, în legătură cu orice act menționat în prezentul paragraf sau cu orice crimă care intră sub incidența jurisdicției Curții; Dispariții forțate ale persoanelor; Crima de apartheid; Alte acte inumane de caracter similar care cauzează în mod intenționat mari suferințe sau vătămări grave integrității fizice sau sănătății mintale sau fizice.
Genocid
miniatura|Africa de Sud a susținut că transformarea Gazei în una nelocuibilă (în imagine) este un element al genocidului din Gaza. Moartea unui număr mare de civili ca daună colaterală a activității militare, cum ar fi bombardamentele aeriene, este exclusă din definiția genocidului, chiar și atunci când aceștia reprezintă o parte semnificativă a populației unei națiuni. „Genocidul” reprezintă acte comise cu intenția de a distruge un anumit grup. Această distrugere poate fi realizată atât prin acte fatale, cât și nefatale, de la sclavie la viol și de la ucideri în masă la sterilizări forțate. În timp ce multe dintre actele constitutive ale genocidului sunt incluse în celelalte crime atroce și, de fapt, au fost judecate în baza titlurilor de crime împotriva umanității în procesele de la Nürnberg, concepțiile moderne notează că vizarea unui grup protejat pentru distrugere este specifică genocidului. La fel ca crimele împotriva umanității, interzicerea genocidului este drept internațional cutumiar și o normă consacrată, ceea ce înseamnă că este obligatorie pentru toate statele fără excepție.Agreement for the Prosecution and Punishment of the Major War Criminals of the European Axis, and Charter of the International Military Tribunal, Aug. 8, 1945, art. 6(c).
În 1948, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Convenția pentru prevenirea și pedepsirea genocidului (cunoscută și sub numele de Convenția privind genocidul), un tratat dedicat care stabilește obligații multilaterale de a acționa în fața genocidului. Articolul II din Convenția privind genocidul definește genocidul ca fiind „...oricare dintre următoarele acte comise cu intenția de a distruge, în totalitate sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios”:
Uciderea membrilor grupului; Cauzarea de vătămări corporale sau mentale grave membrilor grupului; Impunerea deliberată asupra grupului a unor condiții de viață menite să ducă la distrugerea sa fizică, totală sau parțială; Impunerea de măsuri menite să împiedice nașterile în cadrul grupului; Transferul forțat al copiilor din grup într-un alt grup.
Crime de război
miniatura|Cadavrele unora dintre sutele de vietnamezi care au fost uciși de soldații americani în timpul masacrului de la My Lai. Crimele de război sunt încălcări grave ale legilor și obiceiurilor care guvernează conflictele armate, inclusiv cele interne. Crimele de război sunt în paralel cu dreptul internațional umanitar - ambele fiind cuprinse în principal în Convențiile de la Geneva. Dreptul internațional umanitar cuprinde o gamă largă de tratamente la care au dreptul diferite categorii de persoane protejate, cum ar fi tratamentul uman aplicat civililor inamici aflați sub ocupații militare beligerante și îngrijirea medicală nediscriminatorie pentru răniți și bolnavi sau condițiile minime de detenție pentru prizonierii de război. În schimb, actele care se ridică la nivelul crimelor de război sunt cele cu un efect deosebit de grav asupra persoanelor, bunurilor și valorilor importante care dau naștere răspunderii penale.
Deși niciun document nu codifică toate crimele de război, Statutul de la Roma este cel mai recent consens. Acesta definește crimele de război drept „încălcări grave ale Convențiilor de la Geneva” și enumeră „oricare dintre următoarele acte împotriva persoanelor sau bunurilor protejate de prevederile Convenției de la Geneva relevante”:
Uciderea intenționată sau provocarea de suferințe mari sau vătămări grave ale corpului sau sănătății Tortură sau tratamente inumane Distrugerea sau însușirea ilegală și nejustificată de bunuri Forțarea unui prizonier de război să servească în forțele unei puteri ostile Privarea unui prizonier de război de un proces echitabil Deportare, izolare sau transfer ilegal de populație Luarea de ostatici
Cadrul de analiză al Națiunilor Unite pentru crime atroce recunoaște că sunt protejate următoarele grupuri de persoane în conflictele armate:
Răniții și bolnavii din forțele armate pe câmpul de luptă Membrii răniți, bolnavi și naufragiați ai forțelor armate pe mare Prizonieri de război Persoane civile Femei Copii Personal medical civil Jurnaliști
Note
Vezi și
Crimă de stat Propagandă a atrocităților Crimă de apartheid Crimă de agresiune
Categorie:Crime Categorie:Drept penal internațional