Cerbul părintelui David (Elaphurus davidianus) este o specie de cerb nativă din văile râurilor subtropicale din China. Se hrănește în principal cu iarbă și plante acvatice. Este singurul membru actual al genului Elaphurus, deși unii experți sugerează retrogradarea acestuia la nivelul de subgen al genului Cervus. Pe baza comparațiilor genetice, cerbul părintelui David este strâns înrudit cu cerbul lui Eld.]
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, cerbii părintelui David au fost vânați până aproape de extincție în China lor natală, însă un număr de exemplare au fost transferate în grădini zoologice din Franța și Germania, unde specia a fost reprodusă cu succes în captivitate. La începutul secolului al XX-lea, aristocratul și politicianul britanic Herbrand Russell, al 11-lea Duce de Bedford, a achiziționat câțiva cerbi de la Grădina Zoologică din Berlin și a pus bazele unei turme mari pe domeniul său de la Woburn Abbey.
În anii 1980, strănepotul ducelui, Robin Russell, al 14-lea Duce de Bedford, a donat câteva zeci de cerbi guvernului chinez pentru a reintroduce specia în sălbăticie. În anul 2020, populația sălbatică din China era estimată la 2.825 de indivizi, alți 7.380 trăind în diferite rezervații naturale din țară. Toți cerbii părintelui David care trăiesc astăzi sunt descendenți ai turmei originale a lui Herbrand Russell.
Denumire și etimologie Această specie de cerb a fost făcută cunoscută în anul 1866 de către Armand David (Părintele David), un misionar francez care activa în China. Acesta a obținut câteva piei și cadavrele unui mascul adult, ale unei femele adulte și ale unui mascul tânăr, pe care le-a trimis la Paris, unde specia a fost numită „cerbul părintelui David” de către biologul francez Alphonse Milne-Edwards. Nomenclatura binoamală, Elaphurus davidianus, a fost stabilită tot de Milne-Edwards, numele de gen fiind format din cuvintele grecești ἔλαφος („cerb”) și οὐρά („coadă”).
Denumirea chineză și mitologia Specia este uneori cunoscută sub numele său informal de sibuxiang, ceea ce înseamnă literal „patru nepotriviri”, expresie ce s-ar putea traduce prin „cele patru elemente diferite” sau „nu seamănă cu niciuna dintre cele patru”. Se spune adesea că cele patru animale de referință sunt vaca, cerbul, măgarul și calul (sau cămila), iar expresia este detaliată în diverse variante ca având: „copitele unei vaci, dar nu este vacă; gâtul unei cămile, dar nu este cămilă; coarnele unui cerb, dar nu este cerb; coada unui măgar, dar nu este măgar”; „nasul unei vaci, dar nu este vacă; coarnele unui cerb, dar nu este cerb; corpul unui măgar, dar nu este măgar; coada unui cal, dar nu este cal”; „coada unui măgar, capul unui cal, copitele unei vaci, coarnele unui cerb”; „gâtul unei cămile, copitele unei vaci, coada unui măgar, coarnele unui cerb”; „coarnele unui cerb, capul unui cal și corpul unei vaci”.
Sub această denumire, acest animal nedomesticit a intrat în mitologia chineză ca fiind calul de călărie al lui Jiang Ziya în „Investitura zeilor”, o operă clasică a ficțiunii chineze scrisă în timpul dinastiei Ming.
Legendă și semnificație culturală
Conform unei legende chineze, în urmă cu peste 3.000 de ani, când tiranul Di Xin conducea țara, un cal, un măgar, un bou și un cerb au mers într-o peșteră din pădure pentru a medita. În ziua în care regele l-a executat pe ministrul său Bigan, animalele s-au trezit din meditație și s-au transformat în oameni. Acestea au intrat în comunitate, au aflat de faptele odioase ale regelui și au vrut să se răzbune pe monarh, care era extrem de puternic. Astfel, s-au contopit într-o singură creatură, care reunea viteza calului, forța boului, simțul ascuțit al orientării al măgarului și agilitatea sprintenă a cerbului.
Această nouă făptură a galopat apoi spre Munții Kunlun pentru a cere sfatul Primordialului Împărat al Cerului. Împăratul a fost uimit la vederea unei creaturi care avea coarne de cerb, copite de bou, chip de cal și coadă de măgar. „Nu seamănă cu niciuna dintre cele patru făpturi!”, a exclamat el. Aflând care este misiunea animalului, Împăratul i-a dat binecuvântarea sa și a trimis creatura la discipolul său, înțeleptul Jiang Ziya, care lupta împotriva regelui tiran. Jiang Ziya a călărit această făptură până la victoria asupra regelui, ajutând la întemeierea dinastiei Zhou.
După ce și-a îndeplinit jurământul, cerbul s-a stabilit în cursurile inferioare ale fluviului Yangtze. Animalul a devenit un simbol al norocului și a fost căutat de împărații de mai târziu, care credeau că consumul de carne din acest cerb le va aduce viața veșnică.
Galerie
Note
Legături externe
ARKive - images and movies of the Pere David's deer (Elaphurus davidianus) Père David's Deer at Animal Diversity Web The seemingly endless weirdosity of the Milu at Scientific American
Categorie:Cervinae Categorie:Fauna endemică a Chinei Categorie:Mamifere din Asia