miniatura|Emma Bovary. Ilustrație de Alfred de Richemont . pentru o ediție a romanului lui Gustave Flaubert, 1905. Bovarismul sau bovarismul este o stare sau un sentiment de nemulțumire caracteristic personajului Emmei Bovary, eroina romanului lui Flaubert, Madame Bovary .

Conceptul de bovarism definește tendința unor oameni de a suferi de monotonia vieții provinciale.Marele oraș devine un vis alimentat de cititul romanelor. Mijloc de evadare dintr-o realitate apăsătoare, cititul are efectele perverse ale unui adevărat drog . După diverse experiențe, personajul este forțat să se întoarcă în lumea reală, trăind dezamăgirea de a deveni din nou prizonier într-o lume la care nu se poate adapta. Opoziția caracteristică acestor opere se joacă pe două fațete. : romantismul unei elite mici, mai mult sau mai puțin educate și greutatea burgheză a societății.

Termenul „bovarism” provine de la eroina celebrului roman al lui Flaubert care, perpetuu nemulțumită de viața sa, se dovedește incapabilă să o schimbe și în cele din urmă se sinucide . Inițial limitat la domeniul literar, acest termen s-a extins ulterior în domeniul psihologiei .

Jules de Gaultier a dedicat una dintre cele mai importante lucrări ale sale noțiunii de bovarism.

Etimologie Termenul „bovarysme” este un substantiv inventat după personajul principal din romanul lui Gustave Flaubert, „Madame Bovary” . A fost introdus de Jules de Gaultier în 1892 Revue Penser/rêver : « Que veut une femme ? », 2007, 18. în primul său eseu, „Le Bovarysme, la psychologie dans l'œuvre de Flaubert” .

Definiții miniatura|Emma Bovary și fiica sa, Berthe. Ilustrație de Alfred de Richemont pentru o ediție a romanului (1905). În romanul său, Flaubert prezintă o tânără care a citit mult în tinerețe, în special opere romantice . Cu toate acestea, departe de a-i îndeplini visele, viața de căsătorie nu-i aduce decât frustrare și deziluzie, soțul ei, Charles Bovary, fiind doar un om de o onestitate medie. Întâlnirile ei cu Rodolphe Boulanger, un domn de la țară, și cu Léon Dupuis, tânărul romantic stereotip, cu care are aventuri, se termină și ele cu un eșec. Într-adevăr, ambii sunt palide imitații ale personajelor fictive pe care visează să le întâlnească. Rodolphe este un substitut pedant și laș pentru un aristocrat. Cât despre Léon, deși inițial a iubit-o pe Emma în maniera timidă și respectuoasă tipică romanticilor, finalul dezvăluie că relația lor nu era bazată pe pasiune. Mai mult, Léon este prea tânăr pentru a fi bărbatul perfect din romanele Emmei. În cele din urmă, deziluzia Emmei față de viața ei o conduce la sinucidere.

Bovarismul este « o stare de nemulțumire, pe plan afectiv și social, care se întâlnește în special la anumiți tineri nevrotici și care se traduce prin ambiții vanitoase și excesive, o evadare în imaginar și romantic [ 4 ] . »

« Affection dont est atteinte l'héroïne du roman de Flaubert, Emma Bovary, et qui consiste à construire sa vision du monde à partir de la lecture de romans. L'invalidité des univers romanesques à servir de modèles au monde réel entraîne une série de désillusions. Par extension, le terme désigne une pathologie de la lecture. »

Conform lui Flaubert, bovarismul este « ciocnirea dintre idealurile romantice și meschinăria realității » descrisă de același autor ca « melancolie » .

Mai general, bovarismul poate fi văzut ca « puterea dată omului de a se concepe pe sine ca fiind altul decât este Este folosit și pentru a se referi « ««utilizarea în literatură a erorii sinelui despre sine înainte și după Flaubert În acest sens, eroina lui Flaubert este apropiată de eroul lui Cervantes, Don Quijote . În ambele cazuri, romanul « ««deziluzia, deziluzia cititorului în relația sa cu ficțiunea [ 7 ] . »

Context literar Honoré de Balzac descrisese deja această stare în Femeia de treizeci de ani, care l-a inspirat pe Flaubert . Potrivit lui Pierre Barbéris, Balzac a fost cel care a inventat bovarismul Pierre Barbéris, introduction à La Femme de trente ans, Folio Classique, 14. .

Flaubert a fost influențat și de Don Quijote de Cervantes, pe care îl citise mult și din care a împrumutat tema unui cititor care își petrece nopțile citind cărți extravagante . În Madame Bovary, Madame Bovary, mama, se revoltă împotriva norei sale într-un moment de furie. :De atunci încolo, este lansat rechizitoriul. Bovarysme-ul, care apare deja în Femeia de treizeci de ani de Balzac, apare aici în mod clar ca născut din romantism și din înfrângerea sa zdrobitoare în fața unei realități departe de fantezii și idealuri feminine. Flaubert oferă astfel în Madame Bovary o perspectivă critică asupra literaturii romantice care s-a dezvoltat în XIXal XIX- lea. secol . Posteritate În cartea sa „Come un roman”, Daniel Pennac promovează bovarismul, pe care îl descrie ca fiind « o boală transmisibilă textual „, ca unul dintre drepturile inalienabile ale cititorului.”

Tema a fost reluată la televiziune ( Neveste disperate ), în cinematografie ( César și Rosalie de Claude Sautet ) sau în teatru de Clara Le Picard, în special cu Visând la doamna Bovary .

Această temă poate fi găsită în filmul lui Woody Allen , Trandafirul purpuriu din Cairo, sau în Gemma Bovery, un roman grafic de Posy Simmonds, din care Anne Fontaine s-a inspirat pentru filmul cu același nume.

La 2 martie 2017, în timpul prezentării proiectului său și în urma unei întrebări adresate de Isabelle Torre de la TF1, Emmanuel Macron, pe atunci candidat la alegerile prezidențiale din 2017, a folosit cuvântul „ bovarism „pentru a descrie întrebarea jurnalistului” « Există un fel de bovarism jurnalistic care înseamnă să nu vorbești niciodată despre moment, ci mereu despre etapa următoare [ 11 ] . »

Note

Bibliografie Jules de Gaultier, Le Bovarysme, urmat de un studiu al lui Per Buvik. Principiul bovaryque, Paris, Presses de l'université Paris-Sorbonne, 2006, prezentare online . Flavien Falantin, „Genealogia Bovarysmului: o reevaluare a puterii de a te concepe pe tine însuți ca fiind altul”, ALKEMIE, vol. 20, 2017, pp. 265–276: https://classiques-garnier.com/alkemie-2017-2-revue-semestrielle-de-litterature-et-philosophie-n-20-l-imaginaire-genealogie-du-bovarysme-en.html Georges Lewi, Noul Bovary, Generația Facebook, Iluzia de a trăi altfel, ediția Pearson, 2012. Patricia García Martínez, « Huella lui Cervantes în Obra lui Flaubert », Amestecuri din Casa de Velázquez, nr 37-2, ‎ ( ISSN) (0076-230X, citiți online )

Categorie:Literatură franceză Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite