În semantică, termenul antonim (< antonyme, cf. anti „contra” + onyma „nume”) denumește o entitate lexicală care numește o noțiune opusă alteia. Relația dintre ele este una logică, numită „antonimie”.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 54–55.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul antonim.Bussmann 1998, p. 68.Dubois 2002, p. 40–41.Szathmári 2008, articolul Antonímia.
Antonimele au una sau mai multe trăsături comune de sens la care se adaugă trăsături opuse, ceea ce stabilește relația de antonimie. Uneori, trăsătura comună este exprimată de aceeași bază, iar opoziția este marcată de un afix la unul dintre membrii perechii, ex. hidratat vs. deshidratat, sau de afixe diferite la fiecare membru, ex. a îngropaDexonline, articolul îngropa. vs. a dezgropaDexonline, articolul dezgropa.. Acestea sunt cazuri când antonimia este riguros exprimată lingvistic. Alteori, trăsătura comună este domeniul noțional la care se referă antonimele. De exemplu, în cazul adjectivelor cald vs. rece cu sensul lor propriu, acest domeniu este temperatura.
Cuvintele polisemantice pot avea antonime diferite în funcție de sensul cu care sunt folosite, de exemplu густой gustoi „des” vs. редкий redki „rar”, și густой „dens” vs. жидкий jidki „lichid”.Iarțeva 1990, articolul Антоними́я „Antonimie”.
Deși rar, se întâlnesc și cuvinte care au sensuri antonimice, de exemplu a împrumuta care înseamnă „a da împrumut” și „a lua împrumut”Dexonline, articolul împrumuta.. La fel sunt corespondentele rusesc și maghiar ale acestui verb, одолжить odoljitIarțeva 1990, articolul Анто́нимы „Antonime”., respectiv kölcsönözÉrtSz, articolul kölcsönöz.. Alt exemplu este louer „a închiria”TLFi, articolul louer., care are sensurile „a da în chirie” și „a lua în chirie”, ca și corespondentul său românescDexonline, articolul închiria..
Tipuri de cuvinte cu sensuri opuse
Dubois 2002 constată că opozițiile de sens între cuvinte sunt de mai multe tipuri, care nu sunt ușor de distins, de aceea unii lingviști folosesc cuvântul „antonim” ca termen general și disting mai multe tipuri de antonime, iar alții deosebesc cuvinte opuse antonime, cuvinte opuse complementare și cuvinte opuse reciproce.Dubois 2002, fără numirea unor lingviști (p. 41).
În lingvistica română, Bidu-Vrănceanu 1997 distinge mai multe tipuri de antonime.Bidu-Vrănceanu 1997 p. 54–55. Exemplele din surse străine sunt date în traducere.Antonimele scalare admit gradarea și sunt adesea legate de proceduri de comparare, ex. mare / mijlociu / mic; fierbinte / cald / rece. Aceste antonime sunt independente unele de altele, iar comparația este în funcție de un punct neexplicit, determinat de norma experienței comunității socioculturale. Unul dintre membrii perechii de antonime, acela care este socotit superior în cadrul normei, este considerat și nemarcat, de exemplu sănătate, față de boală, care este marcat. În lingvistica de limbă engleză se întâlnește pentru acestea termenul graded antonyms „antonime gradate” (ex. mare vs. mic), numai acestea fiind numite antonyms de către unii lingviști, precum John Lyons.Crystal 2008, p. 28–29.
Unele antonime scalare au sensuri diametral opuse, de exemplu mic vs. mare. Acestea sunt numite de către Bussmann 1998 „antonime absolute”, ex. bun vs. rău, fiind aproximativ echidistante față de un punct mediu din domeniul lor noțional.Bussmann 1998, p. 5. În contrast cu acestea există antonime în opoziție asimetrică, ex. mic (grad nedeterminat) vs. uriaș (grad maxim), excelent vs. rău.Antonimele polare (ex. soț vs. soție, mascul vs. femelă), contradictorii (ex. celibatar (necăsătorit) vs. căsătorit) sau contrarii (a urca vs. a coborî) nu admit termeni intermediari. Implică negarea unuia de către celălalt și sunt numite antonime negradate de către unii lingviști, și cuvinte complementare de către alții, precum Lyons, fără să le considere antonime.Crystal 2008, p. 28.Antonimele reciproce (ex. a cumpăra vs. a vinde) sunt acelea în cazul cărora o propoziție cu unul implică o propoziție cu celălalt: Jean i-a vândut casa lui Pierre vs. Pierre a cumpărat casa de la Jean.
Unii lingviști tratează ceea ce Cruse 1980 numește complementare gradabile în contrast cu antonimele. Primele împart domeniul noțional în două segmente mutual exclusive. Pentru a le înțelege relația, trebuie făcută o judecată de valoare despre caracterul nedorit al unei trăsături. Exemple: curat vs. murdar, periculos vs. nepericulos, treaz vs. beat.Bussmann 1998, p. 481.
În lingvistica maghiară, de asemenea, una dintre concepții ia în seamă antonime grupate în mai multe categorii.Hangay 2007, p. 511.
După gradul lor de complexitate, există: antonime simple, care se opun prin existența, respectiv inexistența unei trăsături esențiale și se presupun reciproc, contradicția dintre ele fiind dialectică, ex. hideg „rece” vs. meleg „cald, -ă”; antonime complexe, care se opun prin mai multe trăsături pozitive esențiale ale unuia, față de diverse presupoziții negative despre celălalt, ég „cer” vs. föld „pământ”.
După gradul de rigurozitate a exprimării antonimiei, se disting: antonime explicite cu bază comună și un element negativ atașat unuia dintre membri: írott „scris, -ă” vs. íratlan „nescris, -ă”, kedves „amabil, -ă” vs. nem kedves literal „nu amabil, -ă”; antonime implicite, a căror formă nu indică prin ea însăși faptul că sunt membre ale unei perechi antonimice: hallgat „tace” vs. beszél „vorbește”; antonime semiexplicite, care formează perechi cu membri exprimați prin complexe sonore asemănătoare: itt „aici” vs. ott „acolo”, fent „sus” vs. lent „jos”.
În altă concepție, există două categorii de opoziție:Gyuris și Kiefer 2006, p. 131–132. contradicție, când două cuvinte se exclud reciproc, ex. beteg „bolnav, -ă” vs. egészséges „sănătos, -oasă”, după cum se vede în judecata Ha Péter beteg, akkor nem egészséges, ha egészséges, akkor nem beteg „Dacă Péter e bolnav, atunci nu e sănătos, iar dacă e sănătos, atunci nu e bolnav”; antonimie, relație în care perechea nu acoperă complet dimensiunea dată (ex. jó „bun, -ă” vs. rossz „rău, rea”), existând un domeniu intermediar caracterizabil prin „nici primul membru, nici al doilea”, relație ilustrată de judecata: Ha a bor jó, akkor nem lehet rossz, és ha a bor rossz, akkor nem lehet jó, de ha a bor nem jó, abból még nem következik, hogy a bor rossz „Dacă vinul e bun, atunci nu poate fi rău, iar dacă vinul e rău, atunci nu poate fi bun, dar dacă vinul nu e bun, din aceasta nu decurge că vinul e rău”.
Clase de cuvinte în care sunt antonime
Entitățile lexicale antonimice sunt de cele mai multe ori cuvinte care aparțin majorității părților de vorbire: adjective: gros vs. subțire;Moldovan 2001, p. 254. grand „mare” vs. petit „mic”; young „tânăr, -ă” vs. old „bătrân, -ă”; meleg „cald, -ă” vs. hideg „rece”. substantive, mai ales abstracte: bucurie vs. tristețe; mâle „mascul” vs. femelle „femelă”; élet „viață” vs. halál „moarte”. verbe: a aprinde vs. a stinge; demander „a întreba” vs. répondre „a răspunde”; hallgat „tace” vs. beszél „vorbește”. adverbe și locuțiuni adverbiale: aproape vs. departe; beaucoup „mult” vs. peu „puțin”;Grevisse și Goosse 2007, p. 215. less „mai puțin” vs. more „mai mult”;Eastwood 1994, p. 283. kívül „pe dinafară” vs. belül „pe dinăuntru”; BCMSBosniacă, croată, muntenegreană și sârbă. gore „sus” vs. dole „jos”.Klajn 2005, p. 153. prepoziții și locuțiuni prepoziționale, uneori perechea fiind formată de o prepoziție simplă și o locuțiune: înainte de vs. după;Moldovan 2001, p. 209. au-dessus de „deasupra” vs. au-dessous de „sub”;Delatour 2004, p. 166. in front of „în fața” vs. behind „în spatele”;Eastwood 1994, p. 294. BCMS do „la” vs. od „de la”.Čirgić 2010, p. 187. postpoziții, în unele limbi, precum maghiara: húsvét előtt „înainte de Paști” vs. húsvét után „după Paști”. Szende și Kassai 2007, p. 149.
Antonimia în formarea cuvintelor
În derivare
La derivare, ca procedeu de formare a cuvintelor, participă și afixe care formează antonime, contribuind astfel la îmbogățirea lexicului. Este vorba despre antonimia explicită amintită mai sus.
Unele antonime se formează prin adăugarea unui afix la un singur membru al perechii. În unele limbi, afixul este un prefix. Exemple: vinovat vs. nevinovat;Moldovan 2001, p. 255. content „mulțumit” vs. mécontent „nemulțumit”;Grevisse și Goosse 2007, p. 183. happy „fericit, -ă” vs. unhappy „nefericit, -ă”;Eastwood 1994, p. 369. BCMS direktan „direct” vs. indirektan „indirect”.Jahić 2000, p. 310.
În alte limbi, precum maghiara, se adaugă un sufix, ex. bátor „curajos, -oasă” vs. bátortalan „lipsit, -ă de curaj”.Szende și Kassai 2007, p. 365.
Alte antonime explicite se constituie prin adăugarea de afixe antonimice la aceeași bază. În unele limbi sunt numai prefixe: a înființa vs. a desființa;Moldovan 2001, p. 257. BCMS izbaciti „a arunca afară”Barić 1997, p. 381. vs. ubaciti „a arunca înăuntru”Barić 1997, p. 384..
În altele sunt și prefixe, și sufixe: inside „înăuntru” vs. outside „afară”;Eastwood 1994, p. 288. useful „folositor” vs. useless „nefolositor”;Eastwood 1994, p. 280. rábeszél „convinge (pe cineva) să facă (ceva)” vs. lebeszél „face (pe cineva) să renunțe (la ceva)”;Szende și Kassai 2007, p. 260. családos „cu familie, familist” vs. családtalan „fără familie, nefamilist”.Kiefer 2007, p. 38.
În compunere
Se formează antonime și prin compunerea pe baza unui raport de coordonare sau care nu se bazează pe vreun raport sintactic. În unele se opun cuvinte folosite și individual: ici-colo;Dexonline, articolul ici-colo. va-et-vient „du-te-vino” (lit. merge și vine);Dubois 2002, p. 105. sweet-and-sour „dulce-acrișor” (lit. „dulce-și-acru”);OLD, articolul sweet-and-sour. adásvétel „vânzare-cumpărare”;Gerstner 2006, p. 327. BCMS manje-više „mai mult sau mai puțin” (lit. „mai puțin-mai mult”).Klajn 2005, p. 215.
Sunt și elemente de compunere antonime care nu sunt cuvinte autonome, adăugate la același cuvânt autonom. Unele dintre aceste elemente sunt de origine greacă sau latină și se găsesc în mai multe limbi, participând la ceea ce în lingvistica franceză se numește „compunere savantă”:Grevisse și Goosse 2007, p. 190. elemente prime: pro- vs. anti-, ex. procomunist vs. anticomunist;Moldovan 2001, p. 255. elemente secunde: -phile vs. -phobe, ex. BCMS rusofil vs. rusofob.Barić 1997, p. 345.
În limbi care primesc mai greu împrumuturi, ca maghiara, sunt și asemenea elemente autohtone:előszó „prefață”ÉrtSz, articolul előszó. vs. utószó „postfață”ÉrtSz, articolul utószó..
Antonimia în figuri de stil
Prin antonimie se realizează unele figuri de stil, nu numai în literatură, ci și în limba vorbită.
Una dintre acestea este antiteza cea mai simplă, realizată prin antonime coordonate: Astfel mâna-ți tremurândă / Bate-un cântec mort și viu (Mihai Eminescu);Bidu-Vrănceanu 1997, p. 56. L’être et le néant „Ființa și neantul” (titlul unui roman de Jean-Paul Sartre);BDL, pagina Antithèse. Rabok legyünk, vagy szabadok? / Ez a kérdés, válasszatok! lit. „Robi să fim sau liberi? / Aceasta-i întrebarea, alegeți” (Sándor Petőfi).Szathmári 2008, articolul Antitézis.
O formă particulară a antitezei, oximoronul, constituie o sintagmă cu componente antonimice: E tare slab;Bidu-Vrănceanu 1997, p. 344. Cette obscure clarté qui tombe des étoiles lit. „Acea obscură lumină ce cade din stele” (Pierre Corneille). haláli jó „mortal de bun”.Szathmári 2008, articolul Oximoron.
Altă figură de stil bazată pe antonimie este paradoxul, care asociază în aceeași propoziție sau frază cuvinte dependente semantic de context, fiind o aparență de contradicție, neutralizată la o analiză mai profundă: Este oare ceva mai plin de înțeles ca neînțelesul? (Lucian Blaga);Bidu-Vrănceanu 1997, p. 347–348. Festina lente „Grăbește-te încet”; Pour réparer des ans l’irréparable outrage „Ca să repari ireparabila ofensă a anilor” (Jean Racine); Einmal ist Keinmal „O dată e [ca] niciodată”;