Rebra (în , ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România.

Așezare geografică Se află pe DJ 172B, la 10 km de Năsăud.

Rebra este situată pe valea râului Rebra ce se varsă în Someșul Mare, în partea central-nordică a județului, fiind mărginită la nord cu teritoriul comunei Parva, la vest cu teritoriul comunei Rebrișoara, la sud cu teritoriul comunei Rebrișoara și al comunei Feldru iar la est cu teritoriul comunei Feldru.

Rebra se încadrează în următoarele coordonate geografice: latitudine nordică : 47˚ 24′ 30″ ; latitudine sudică : 47˚ 17′ 30″ ; latitudine estică :24˚ 43′ 30″ ; latitudine vestică : 24˚ 34′ 00″

Ca amplasare, localitatea Rebra se află în zona Carpaților Orientali, între munții Rodnei și Țibleșului în partea de nord și munții Suhardului și Bârgăului spre sud-est.

Încadrarea teritorială a localității în apropierea munților mai sus amintiți a determinat structural schimbarea funcțiunii economice în special a reliefului și climei. Cei mai influenți sunt munții Rodnei fiind cei mai apropiați de această zonă, având aspect de munți alpini, de munți înalți cu structură zonală.

Teritoriul localității se încadrează în aria de polarizare a orașului Năsăud.

Funcțiile dominante ale zonei în care se află satul Rebra sunt: agricultura – dominantă – creșterea animalelor; exploatarea pădurilor – ca funcție secundară.

Distanța de orașul Năsăud, centrul de polarizare este de cca. 10 km, distanță relativ mică, de influență a satului în dezvoltare economică, iar față de Bistrița de cca. 35 km.

Drumul principal de circulație este DJ. 172 B, care face legătura ultimei localități din această zonă – Parva, cu orașul Năsăud și drumul județean 172 ce duce spre comuna Șanț și județul Suceava prin Cârlibaba.

Scurt istoric Așezată pe valea râului Rebra, cel mai lung afluent nordic al Someșului Mare, la 5 km de confluență, Rebra are o istorie legată insolubil de istoria satelor românești care din vremuri îndepărtate au alcătuit colțul de țară românesc, de la poalele munților Rodnei, numit în documentele oficiale „Terra Naswod” , „Vallis Rodnensis”, iar din anul 1475 „Vallis Valahalis”.

Localitatea, una dintre cele mai vechi din ținut, era denumită Rebra în anul 1245‚ „Rivulus Rebrae” în 1380‚ „Felso Rebra” (Rebra de sus ) în anul 1440‚ „Posesio Rebrew” în 1450‚ „Dorf Genanut Rebre” în 1502‚ „Klein Rebre” în 1601‚ „Nogy Rebra” în 1717 și în 1733‚ „Răbra Mare” în 1803, iar apoi din nou Rebra, nume pe care îl păstrează și astăzi.

Majoritatea cercetătorilor toponimiei localităților someșene, când au ajuns la originea numelui Rebra l-au explicat ca provenind din paleoslavul „Rebro”- creastă de munte. Este explicația pentru care optăm și noi, cu atât mai mult cu cât, încă de la intrarea pe valea Rebrei, privind pe vale în sus, oricine poate observa colina cu numele Vârful Rău, ce parcă susține bolta cerească, ale cărei poale pornesc chiar din centrul satului.

Localitatea Rebra este atestată în anul 1245, în documentul prin care regele ungur Bella al IV-lea însărcina pe comitele secuilor să administreze localitățile din Valea Rodnei, între care și „Rebra” iar din venituri să plătească la tezaur 130 mărci de aur Viorel Rus, Neamuri și familii rebrene,p.I.

Primul document istoric cuprinzător cu bogate informații despre Rebra și locuitorii săi, este „Conscripția Fiscală” din 1750, întocmită de senatorii bistrițeni Samuel Schuler și Georgius Decani.

Iată cum descriau aceștia comuna Rebra:

În anul 1947 s-a întocmit un recensământ al satelor ardelene, după modelul celui din anul 1941 din vechiul regat. Spicuim din acest document câteva date și descrieri ale localității Rebra. Așezarea satului Rebra: la deal și la munte, de-a lungul râului Rebra; conformația terenului: este parte deluros, parte muntos, parte pe lunca râului, terenul este nisipos-stâncos stricat de ploi și torente. Căi și mijloace de comunicații: așezat pe șoseaua Rebrișoara - Parva; depărtat 10 km de reședința de plasă Năsăud; cel mai apropiat spital: 32 de km; cel mai apropiat medic: 10 km; există telefon; oficiul poștal- 10 km; gară - Rebrișoara-5 km stație autobuz - Podul Rebrei- 5 km Înfățișarea satului; răsfirat lungimea satului de la un capăt la altul 7,4 km lățimea 1 km Când a fost înființat: cu aproximație în anul 785 De cine a fost înființat: de oameni refugiați din fața năvălirii tătarilor (familia Capotă) Teritoriul satului: total 7970 iugăre din care: Vatra Satului 11 iugăre; Agricol: 1261 iugăre; Grădini 72 iugăre; Pășuni: 986 iugăre; Fânețe: 3475 iugăre; Pădure: 2022 iugăre; Neproductiv: 143 iugăre; Ocupația locuitorilor: plugari și crescători de oi și de vite; gospodării lipsite de pământ: 75 familii, jumătate nu au pământ deloc; Alimentația: locuitorii satului se hrănesc numai cu mămăligă; Stare sanitară: 35 locuitori gușați; Stare culturală: există școală înființată în 1807; biserică clădită în 1905; Abonați la ziare: nici un locuitorViorel Rus, Neamuri și familii rebrene,p.XII.

Dacă privim configurația actuală a satului Rebra ne dăm seama că această denumire ’’colina’’ corespunde cel mai bine. Actuala localitate a suferit în mai puțin de un secol o schimbare radicală din punct de vedere geografic și în prezent este o micro-depresiune, drenată de râul care îi poartă numele, înconjurată de dealuri, coline mai abrupte în partea de apus și mai moale în răsărit.

Cadrul natural Relieful

Ținutul nord-estic al Transilvaniei cu localitățile sale românești așezate în partea de sus a Someșului Mare încă din timpurile cele mai vechi a format un corp distinct sau a făcut parte integrantă a vreunui județ învecinat. În cele dintâi documente istorice el poartă denumirea de „Districtus Rodnensis” sau „Vallis Rodnesis”. Teritoriul pe care se întindea Districtul Năsăudului este situat în nord-estul Ardealului între 22 – 23 – 10 longitudine estică și între 46 52 ” – 47 38 ” latitudine nordică, având o extensiune totală de circa 3200 km pătrați și un pronunțat caracter muntos. Partea nordică și estică învecinată cu Maramureșul, Bucovina, Moldova ( Jud. Suceava) este acoperită de un lanț de munți înalți aparținând Carpaților din care se ramifică o întreagă rețea de munți și dealuri cu văi în mare parte strâmte și adânci prin care curg o mulțime de râuri, vâlcele și pâraie.

Acest complex muntos se împarte în două grupuri: Munții Rodnei și Munții Bârgăului. Dintre piscurile cele mai înalte ale primului grup menționăm Țibleșul (1842 m), Obârșia Rebrei (2056 m), Craia (1660 m), Rabla (1902 m), Ineul (2280 m).

Caracterele geologice se pot rezuma la următoarele: în regiunile muntoase roci cristaline, după care topografia locului ne indică sedimente terțiare (care abundă pe teritoriul comunei Rebra), mai vechi și mai noi (gresii paleogene și neogene, conglomerate, calcare). Se pare că Vf. Pietriș de pe raza comunei ar fi format după toate probabilitățile din roci calcaro-cristaline pe care timpul le-a fărâmițat și le-a făcut să curgă dinspre bază.

Faptul acesta a făcut ca tradiția locală populară să amintească și o legendă despre niște uriași care locuiau aici și a căror palat de marmură ar fi fost sfărâmat de oameni.

Ceea ce este adevărat e faptul că agenții externi (vântul, ploaie, îngheț, dezgheț), au erodat dealul, iar urmele de eroziuni se văd și astăzi sub forma unor pietricele mici, subțiri, de culoare albă. De-a lungul văilor se pot urmări terase, precum și sedimente diluviale și aluviale.

Rețeaua hidrografică Este formată din numeroase pâraie și este tributară râului Rebra.

Pâraiele sunt: pe dreapta: Brădățelul,Pârâul Mănăstirii, Valea Poienii,Valea Pietrii,Valea Lazului, Pârâul Treheș, Pârâul Corbului, Pârâul Mărul lui Ion, Pârâul Bădiții; pe stânga: Valea Lungă, cu afluenții mai importanți Valea Runcului, Valea Babii, Valea Ursului, Valea Plaiului, Valea Lupului, Valea Alacului, etc. Râul principal Rebra udă teritoriul satului pe o lungime de 8 km. Albia și malurile sale au suferit degradări în urma numeroaselor inundații din anii 1888, aprilie 1913, 4-7 aprilie 1932, 1933, 1958, 1970, 1974 când debitele au fost maxime.

Din analiza materialelor hidrometrice disponibile s-a ajuns la concluzia că debitele maxime din cuprinsul văii Rebrei au proveniență diferită; din ploi în perioada iunie –iulie; din topirea zăpezilor din decembrie - mai, când odată cu ploile se produce și topirea intensă a zăpezii acumulate iarna, generând perioada apelor mari de primăvară cu frecvența și volumul cel mai ridicat.

Debitul mediu al râului Rebra era în 1900 de 0,73 m/s. Potențialul energetic este astăzi de aproximativ 15.700 km, iar liniar 2.800kw/km. În memoria sătenilor se păstrează încă vie hidoasa stihie a inundațiilor din 1970, când apele au depășit albia majoră provocând distrugerea unor însemnate suprafețe din terenurile arabile. Alunecările de teren constituie fenomene frecvente în perioada ploilor de primăvară și toamnă.

S-au înregistrat ani când apele râului Rebra prin revărsare, datorită viiturilor din ploile torențiale au inundat zone provocând eroziuni de mal.

Locuitorii satului Rebra se aprovizionează cu apă din fântâni de tip rural. Aceste fântâni sunt amenajate rudimentar, amplasate întâmplător și lipsite de perimetrul de protecție sanitară. Apele din precipitații se scurg pe versanții naturali și prin șanțurile drumurilor.

Clima Se înscrie în zona climatică a Munților Rodnei. Potrivit datelor meteo înregistrate, media lunară și anuală a temperaturii se prezintă astfel :

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Anual

-4 -3 3 4 12 15 19 19 14 8,8 6,2 -7 9,8

Această zonă primește precipitații care depășesc 1000 m anual iar gradul de nebulozitate crește la peste 0,6. Regimul temperaturilor este caracterizat prin diferențieri substanțiale ale gradienților pe verticală condiționată de creșterea altitudinilor.

Temperatura medie anuală are cifra de 9,8˚C. În privința temperaturilor extreme s-a constatat că izotermele lunii cele mai reci sunt de minus 7˚C, iar ale lunii cele mai calde (iulie) de +19˚C.

Datele medii de apariție și de dispariție a valorilor diurne sub 0˚C oscilează în jurul zilei de 10 noiembrie și dispare în prima decadă a lunii martie, astfel că temperaturile negative țin aproximativ 110 zile.

Vântul predominant este cel de vest cu schimbări evidente ale direcțiilor, de la vară la iarnă. Viteza vântului este de 3,1 m/s și se intensifică în lunile aprilie –iunie , iar în lunile noiembrie - decembrie se reduce .

Precipitațiile sunt repartizate diferențial în funcție de anotimpuri : iarna 15 – 19%, primăvara 27- 30%, vara 40 – 47 % și restul toamna. Documentele de arhivă ne arată că actualul teritoriu al comunei Rebra a fost bântuit în vechime de puternice precipitații sub formă de ploi violente însoțite de grindină. Astfel în anul 1757 întreg teritoriul comunei a fost distrus de grindină.

Solurile

Din analiza a 34 profile principale și a profilelor de control din fiecare unitate de teren s-au identificat următoarele tipuri de varietăți de sol : sol brun de pădure slab podzolit – 13% sol brun gălbui slab podzolit – 87% Din punct de vedere al conținutului de schelet, repartiția este următoarea : soluri slab – schelete : 528 ha = 31,6% soluri semi – schelete : 1122ha = 68% soluri schelete : 8 ha = 0,4%

Solurile cele mai predominante sunt cele podzolice, precum și solul brun roșcat de pădure în general cu slabă productivitate, necesitând multă cantitate de îngrășământ pentru a da roade. În subsol există indici de existență de lignit superior în bazinul Valea Lungă.

Tipurile de stațiune de productivitate inferioară sunt determinate de particularitățile solului, suprafața lor redusă nu influențează productivitatea arboretelor.

Vegetația și animalele

Vegetația cuprinde păduri de foioase în special de fag, păduri de conifere, pajiști alpine și fânețe. Făgetele constitue formațiunea dominantă și anume de 80%. În afară de masa lemnoasă sunt produsele nelemnoase cum sunt fructele de pădure.