Sinéad Marie Bernadette O'Connor () a fost o cântăreață, textieră și militantă civică irlandeză.
Albumul său de debut, The Lion and the Cobra, a fost lansat în 1987, poziționându-se în topurile internaționale. Al doilea album de studio, I Do Not Want What I Haven't Got (1990), a primit recenzii strălucitoare la lansare, și a devenit cel mai mare succes al ei, vânzându-se în peste șapte milioane de exemplare în întreaga lume, și aducându-i un premiu Grammy. Single-ul „Nothing Compares 2 U” (scris de Prince), a fost numărul unu mondial în 1990 conform Billboard Music Awards.
Artista a lansat zece albume de studio care au fost apreciate în Marea Britanie, Australia și Irlanda. Munca ei include, de asemenea, cântece pentru filme, colaborări cu o varietate de artiști, și apariții la concerte de strângere de fonduri de caritate. Rememberings, cartea de memorii publicată în 2021, a fost un bestseller.Martin Chilton. "Books of the Month: From Sinead O’Connor’s Rememberings to Lisa Taddeo’s Animal". The Independent. June 2021. Retrieved 31 May 2022.
O'Connor a vorbit constant despre probleme legate de abuzul asupra copiilor, drepturile omului, rasism, religia organizată și drepturile femeilor. În 2020, clasamentul 100 Women of the Year realizat de revista Time a desemnat-o pe artistă ca fiind cea mai remarcabilă femeie a anului 1992.
Începutul vieții O'Connor s-a născut în Dublin, la 8 decembrie 1966. Ea a fost al treilea din cei cinci copii ai familiei.
În 1979, după divorțul părinților ei O'Connor și-a părăsit mama și a plecat să locuiască cu tatăl ei în Alexandria, Virginia, Statele Unite. "Virginia, Marriage Certificates, 1936-1988," database with images, FamilySearch (https://familysearch.org/ark:/61903/1:1:QK98-RT3K : 20 February 2021), John Oliver O'Connor and Viola Margaret Suiter, 18 June 1976; from "Virginia, Marriage Records, 1700-1850," database and images, Ancestry (http://www.ancestry.com : 2012); citing Alexandria, Virginia, United States, certificate 76-019430, Virginia Department of Health, Richmond. La vârsta de 15 ani, datorită faptului că fura din magazine și lipsea de la școală a fost trimisă timp de optsprezece luni într-un Centrul de pregătire Grianán condus de Ordinul Maicii Domnului. Într-un fel, ea a prosperat acolo, mai ales în dezvoltarea scrisului și a muzicii sale, dar s-a și opus conformismului impus de centru.
Mama ei a murit într-un accident de mașină la 10 februarie 1985, la vârsta de 45 de ani când O'Connor avea optsprezece ani.
În iunie 1993, O'Connor a scris o scrisoare publică în The Irish Times în care le-a cerut oamenilor să „nu o mai rănească”: „Dacă aș putea lupta împotriva vocilor părinților mei / și să adun un sentiment de stima de sine / atunci voi putea să cânt cu adevărat. . ." Scrisoarea repeta acuzațiile de abuz pe care O'Connor le făcuse în interviuri care făceau referire la copilăria ei. Fratele ei Joseph și-a apărat tatăl în presă, dar a fost de acord cu privire la „abuzul extrem și violent, atât emoțional, cât și fizic”, al mamei lor. O'Connor a spus în acea lună: „Familia noastră este foarte dezordonată. Nu putem comunica unii cu alții. Suntem cu toții în agonie. Eu una sunt în agonie.”
Carieră muzicală
Anii 1980
Una dintre voluntarele de la Centrul Grianán era sora lui Paul Byrne, bateristul trupei In Tua Nua și acesta a auzit-o pe O'Connor cântând „Evergreen” de Barbra Streisand. Ea a înregistrat cu ei o melodie numită „Take My Hand”, dar deoarece avea doar 15 ani nu s-a putut alătura trupei.NME, 29 October 1988 Printr-un anunț în ziarul Hot Press în 1984 ea îl cunoaște pe Colm Farrelly. Împreună cu acesta ea recrutează alți câțiva membri și formează trupa Ton Ton Macoute.Dermott Hayes, Sinéad O'Connor: So Different, Omnibus Press, 1991 Trupa s-a mutat pentru scurt timp la Waterford, acolo unde O'Connor a urmat cursurile Newtown School. După ce a abandonat școala și trupa a cântat la Dublin, unde spectacolele lor au primit recenzii pozitive. Stilul trupei era inspirat de interesul lui Farrelly pentru muzica mondială, iar prezența lui O'Connor pe scenă era o trăsătură importantă a trupei.Jimmy Guterman, Sinead: Her Life and Music, Warner Books, 1991
Perioada lui O'Connor la Ton Ton Macoute a adus-o în atenția industriei muzicale și, în cele din urmă, a fost semnată un dontract cu casa de înregistrări Ensign Records. Ea a lucrat cu Fachtna Ó Ceallaigh un manager cu experiență, fostul șef al Mother Records a lui U2. La scurt timp după ce a fost semnat, ea s-a angajat să cânte piesa „Heroine”, pe care a scris-o împreună cu The Edge, chitaristul de la U2 pentru coloana sonoră a filmului Captive . O'Connor și-a exprimat deschis părerile politice și cele legate de muzică apărând acțiunile IRA provizorie și declarând că muzica celor de la U2 este „bombastică”. Ea și-a retras apoi comentariile legat de IRA, spunând că acestea se bazează pe prostii și că era „prea tânără pentru a înțelege cum trebuie situația tensionată din Irlanda de Nord”.
Primul ei album The Lion and the Cobra a fost „o senzație” când a fost lansat în 1987 la Chrysalis Records, și a atins statutul de disc de aur, câștigând o nominalizare la Grammy pentru cea mai bună interpretare vocală rock feminină. În prima ei apariție la televiziunea americană, O'Connor a cântat „Mandinka” în emisiunea Late Night with David Letterman în 1988. Single-ul „Troy” a fost lansat și ca single în Marea Britanie, Irlanda și Țările de Jos, unde a ajuns pe locul 5 în topul olandez Top 40.
O'Connor i-a numit pe Bob Dylan, David Bowie, Bob Marley, Siouxsie and the Banshees and the Pretenders drept artiștii care au influențat-o în albumul ei de debut. În 1989, O'Connor a cântat pe albumui Mind Bomb al trupei The The. În același an, ea a făcut prima incursiune în cinema, jucând și scriind muzica pentru filmul nord-irlandez Hush-a-Bye-Baby.
Anii 1990 Al doilea album al ei – I Do Not Want What I Haven’t Got din 1990 – a atras atenția prin recenzii pozitive. El a fost evaluat de către NME drept „al doilea cel mai bun album al anului”. O'Connor a fost lăudată pentru vocea ei și melodiile sale originale. Ea s-a remarcat și prin aspectul ei: capul ras, caracteristic, expresia adesea furioasă și uneori îmbrăcăminte fără formă sau neobișnuită.
Albumul I Do Not Want What I Haven't Got a conținut melodii cântate împreună cu pe Marco Pirroni și Kevin Mooney și include hitul său internațional „Nothing Compares 2 U”, o melodie scrisă de Prince și inițial înregistrată și lansată de The Family.
În 1990 la Berlin, ea s-a alăturat multor alți invitați la concertulThe Wall al fostului membru Pink Floyd, Roger Waters.
După ce a primit patru nominalizări la premiile Grammy pentru albumul ei, ea și-a retras numele din lista nominalizaților. Deși a fost nominalizată la Brit Award pentru interpretare feminină și a câștigat la categoria ei, O'Connor nu a participat la ceremonia de decernare a premiilor, dar a acceptat premiul IRMA irlandez în februarie 1991.
O'Connor a petrecut lunile următoare studiind Bel canto cu profesorul Frank Merriman la Parnell School of Music. Într-un interviu pentru The Guardian, publicat pe 3 mai 1993, ea a raportat că lecțiile ei de canto cu Merriman erau singura terapie pe care o primea, descriindu-l pe Merriman drept „cel mai uimitor profesor din univers”.
Tot în 1992, ea a contribuit vocal la piesele „Come Talk To Me” și "Blood of Eden" pe albumul de studio Us al lui Peter Gabriel. Gabriel a invitat-o să se alăture turneului său mondial în mai 1993, pentru a cânta aceste cântece. O'Connor a călătorit și a cântat ca artist invitat alături de Gabriel. În timp ce se afla în Los Angeles, ea a luat prea multe somnifere, instigând mass-media la presupuneri despre o tentativă de sinucidere. Ea a declarat că „nu a fost o tentativă de sinucidere”. O'Connor a părăsit turneul brusc și ,decenii mai târziu, ea a scris în memoriile ei Rememberings că l-a părăsit pe Gabriel pentru că nu și-a luat un angajament față de ea.
Următorul ei album, mai convențional, Universal Mother (1994) nu a reușit să atragă publicul dar videoclipurile muzicale pentru primul și al doilea single, „Fire on Babylon” și „Famine”, au fost nominalizate la un premiu Grammy pentru cel mai bun videoclip muzical. În 1995 începe un turneu cu Lollapalooza dar renunță după ce rămâne însărcinată. În 1997 lansează EP- ul Gospel Oak.
Ea a apărut în filmul lui Neil Jordan The Butcher Boy în 1997, interpretând-o pe Fecioara Maria.
Anii 2000 miniatura|Sinéad O'Connor la Poznań în 2007 Albumul Faith and Courage a fost lansat în 2000, inclusiv single-ul „No Man’s Woman”, și a prezentat contribuții ale lui Wyclef Jean de la Fugees și Dave Stewart de la Eurythmics.
În albumul din 2002, Sean-Nós Nua, O'Connor a interpretat cântece populare tradiționale irlandeze, inclusiv câteva în limba irlandeză dar cu accente senzuale.
În 2003, ea a contribuit cu o piesă la albumul tribut al lui Dolly Parton Just Why I'm a Woman. În același an, ea a apărut și în trei melodii din albumul 100th Window al celor de la Massive Attack. Apoi și-a lansa albumul dublu, She Who Dwells in the Secret Place of the Most High Shall Abide Under the Shadow of the Almighty și, imediat după lansare, O'Connor a anunțat că se retrage din muzică.
În cele din urmă, după o scurtă perioadă de inactivitate și o criză de fibromialgie, retragerea ei s-a dovedit a fi de scurtă durată. O'Connor a declarat într-un interviu acordat revistei Harp că intenționase doar să se retragă din a face muzică pop/rock mainstream și că, după ce s-a confruntat cu fibromialgia, a ales să treacă în alte stiluri muzicale.
Pe 8 noiembrie 2006, O'Connor a interpretat șapte melodii de pe viitorul ei album Theology la The Sugar Club din Dublin.Rubyworks Sinéad O'Connor Live At The Sugar Club DVD . Retrieved 2 September 2011.
O'Connor a lansat două melodii de pe albumul ei Theology pentru a le descărca gratuit de pe site-ul ei oficial: „If You Had a Vineyard” și „Jeremiah (Something Beautiful)”. Albumul, o colecție de cântece spirituale Rastafari (melodii adaptate și originale), a fost lansat în iunie 2007. Primul single de pe album I Don’t Know How to Love Him de Tim Rice și Andrew Lloyd Webber a fost lansat pe 30 aprilie 2007. Pentru a promova albumul, O'Connor a făcut turnee în Europa și America de Nord. Ea a apărut și pe două piese ale noului album al lui Ian Brown , The World Is Yours, inclusiv single-ul anti-război „Illegal Attacks”.
Anii 2010 În ianuarie 2010, O'Connor a interpretat melodia „This Is To Mother You” (înregistrată pentru prima dată de O'Connor pe EP-ul ei Gospel Oak din 1997) în duet cu cântăreața de R&B Mary J. Blige. Melodia a fost produsă de Ali Shaheed Muhammad și veniturile au fost donate organizației Girls Educational and Mentoring Services.New version of "This Is To Mother You" with Sinéad and Mary J. Blige . sineadoconnor.com. Retrieved 3 September 2013. În 2012, piesa „Lay Your Head Down”, scrisă de Brian Byrne și Glenn Close pentru coloana sonoră a filmului Albert Nobbs interpretată de O'Connor a fost nominalizată la Globul de Aur pentru cea mai bună melodie originală.
În 2011, O'Connor a lucrat la înregistrarea unui nou album, intitulat Home, care urma să fie lansat la începutul anului 2012.Home Truths . The Irish Times (26 August 2011). Retrieved 2 September 2011. Albumul se intitula How About I Be Me (and You Be You)?, News page O'Connor web site "Sinéad's feelin' good just like Aretha" 29 October 2011, The Irish Independent primul single fiind „The Wolf is Getting Married”. Ea avea planificat un turneu dar a între decembrie 2011 și martie 2012 a suferit o cădere nervoasă 'Very unwell' Sinead O'Connor cancels all touring plans for 2012 | News . NME. (24 April 2012). Retrieved 20 December 2012., fapt ce a dus la anularea turneului și a tuturor celorlalte activități muzicale pentru restul anului 2012. O'Connor a reluat turneele în 2013 cu The Crazy Baldhead Tour. Al doilea single „4th and Vine” a fost lansat pe 18 februarie 2013.