Jovtîi kneaz (în , în traducere „Cneazul (prințul) gălbui”) este un roman din 1963 al scriitorului ucrainean Vasîl Barka. Romanul descrie genocidul Holodomor al națiunii ucrainene din 1932-1933.

Rezumat

Romanul are la bază amintirile lui Vasîl Barka despre genocidul poporului ucrainean din perioada 1931-1932, organizat de guvernul URSS. Barka nu s-a aflat în locul respectiv în acea vreme, însă a păstrat cu exactitate memoriile fratelui său, a cărui familie a suferit de foamete. A urmat o perioadă de 25 de ani în care a cules cu grijă mărturii despre Holodomor, ceea ce i-a permis o amplă structură literară.

Scriitorul descrie catastrofa poporului ucrainean din epoca Holodomor prin intermediul familie Katrannîk, din care singurul supraviețuitor este mezinul familiei, Andrii, o situație tipică din viața reală. Tabloul familiei abundă în detalii grotești, înspăimântătoare, însă indiferent de situație, personajele nu își abandonează principiile etice și morale. Nici măcar pe patul de moarte, Mîron Danîlovîci, înfometat până la epuizare, nu dezvăluie ascunzișul potirului bisericesc, ținut în secret spre a nu fi furat de bandele comsomoliste. În plus, Andrii vrea să împartă ultima bucată de pâine cu un străin, o femeie aproape moartă de foame. Această întâmplare este doar una din numeroasele cazuri de milostenie petrecute în iminența morții. Romanul se încheie optimist, cu speranța adusă de un nou răsărit de soare.

Personaje Mîron Danîlovîci Katrannîk – soțul Dariei; Dariia Oleksandrivna Katrannîk – soția lui Mîron; Mîkola Mîronovîci Katrannîk – primul născut al Dariei și al lui Myîon; Olena Mîronivna Katrannîk – fiica Dariei și a lui Mîron; Andrii Mîronovîci Katrannîk – mezinul Dariei și al lui Mîron; Harîtîna Hrîhorivna Katrannîk – mama lui Mîron.

Scriere Vasîl Barka a început să își scrie memoriile și să țină o evidență a mărturiilor altor persoane în 1943, pe când se afla în Germania, într-un lagăr pentru persoane strămutate. Abia în 1950, aflat în New York, s-a apucat să cerceteze toate aceste înregistrări. De mai bine de 25 de ani, se gândea ce formă literară să folosească pentru a reda genocidul Holodomor, fie un poem, fie o piesă de teatru, fie un roman. Potrivit propriilor declarații, toate informațiile erau oarecum „dezorganizate”, iar intriga romanului o constituie povestea reală a unei familii. Apoi, Vasîl a revizuit șase sute de pagini din manuscrisul Jovtîi kneaz de patru ori și a rescris totul de la început la sfârșit.Olga Mandzukova-Camel, „La famine de 1932-1933 en Ukraine dans le roman le Prince jaune de Vasyl´ Barka”, Revue des Études Slaves, vol. 68, nr. 1,‎ 1996, pp. 23-35. Titlul romanului este o aluzie la călărețul biblic pe un cal gălbui din Apocalipsa 6:8.ucraineană: Об'явлення 6:8 "І я глянув, і ось кінь чалий. А той, хто на ньому сидів, на ім’я йому Смерть, за ним же слідом ішов Ад. І дана їм влада була на четвертій частині землі забивати мечем, і голодом, і мором, і земними звірми." (в перекладі Івана Огієнка), lit. Apocalipsa 6:8 „Și m-am uitat: și iată, un cal șarg; și numele celul ce ședea pe el era Moartea; și Iadul se ținea în urmă-i. Și peste a patra parte a pământului li s-a dat lor putere să ucidă cu sabie și cu foamete și cu moarte și cu fiarele pământului”. (Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, p.1759)

Publicare În 1963, când Radio Europa Liberă a comemorat 30 de ani de la Holodomor, în program a fost inclus și discursul lui Vasîl Barka despre acest roman:

miniatura|Vasîl Barka Primul volum al romanului a fost publicat în 1963 de editura Suchasnist (New York-Munchen).

Tot atunci, autorul a adresat o scrisoare către scriitorii din Ucraina:

În 1968, romanul a fost retipărit în New York de către Ukrainian National Women's League of America.

În 1981, Jovtîi kneaz a fost publicat în limba franceză de editura franceză Gallimard, cu titllul Le Prince jaune, traducerea fiind realizată de Olga Jaworskyj, cu o prefață semnată de scriitorul Piotr Rawicz. Jovtîi kneaz a fost publicat și în limba germană, cu titlul Der Gelbe Fürst. În 1991 a fost publicat și în Ucraina, de editura Dnipro, cu o prefață de academicianul Mîkola Julînskîi.

După destrămarea URSS din 1991, opera lui Vasîl Barka a fost inclusă în programa școlară de gimnaziu. Însă, după ce Viktor Ianukovici a fost ales președinte, Ministerul Educației din Ucraina a insistat înlocuirea acestui roman din curricula școlară cu o altă operă literară care să nu se refere la genocidul Holodomor. În plus, ministrul educației de atunci, Dmîtro Tabacinîk, a folosit ca pretext calitatea literară slabă a romanului lui Barka.

Barka a lucrat într-un ritm alert la al doilea volum până la sfârșitul vieții sale, anticipând că nu va avea timp pentru a-i da o formă definitivă. Bohdanna Monceak, cel care a tehnoredactat acest volum, a afirmat că scriitorul nu a verificat decât primul capitol. Cu toate acestea, calitatea artisitică a acestui al doilea volum nu e cu nimic mai prejos decât cea a primului volum, iar elementele psihologice și metafizice sunt uneori superioare celor din primul volum.

Vasîl Barka a abordat tema Holodomorului și în alte opere, mai ales în poeziile sale.

Receptare critică În presa franceză, după ce romanul a fost publicat de Gallimard, s-a scris că este „O carte bună. O carte teribilă... O mare capodoperă tragică ce merită citită.”

În SUA, ministrul agriculturii a numit acest roman „una dintre principalele surse de studiu pentru istoria politicii agricole a URSS”.«Barka's The Yellow Prince reveals horrors of famine», The Ukrainian Weekly, 14 iunie 1981.

Romanul a fost de două ori nominalizat la Premiul Nobel.

În 1991 a fost adaptat cinematografic în filmul Holod-33 (în ), în regia lui Oles Ianciuk, la studioul de film A. Dovjenko. În decembrie 1991, înainte de referendumul pentru independență din Ucraina, filmul a fost difuzat toată noaptea pe toate canalele de televiziune din țară, alături de discursul lui Mihail Gorbaciov, în care acesta îi amenința pe ucraineni cu „sânge, foc și distrugere” dacă cetățenii vor vota pentru independență, astfel că filmul a influențat decizia spectatorilor de a vota pentru independența Ucrainei.

În 2008 regizorul Andrii Joldak a pus în scenă piesa de teatru Lenin Love, Stalin Love, cu un scenariu adaptat după roman.

Traduceri Romanul a fost tradus în franceză (1981), rusă (publicat în revistă în 1991 și în format carte în 2001), germană (2009), italiană (2017) și macedoneană (2023).

Note

Categorie:Romane din 1963 Categorie:Romane ucrainene Categorie:Romane după care s-au făcut filme Categorie:Romane după care s-au făcut piese de teatru