Anne Boleyn (;Pronunțiile cu accentul pe a doua silabă au fost rare până în epoca recentă și nu au fost menționate în lucrările de referință până în anii 1960; vezi The Big Book of Beastly Mispronunciations (2006), de Charles Harrington ElsterJones, Daniel, Everyman's English Pronouncing Dictionary, ediția a 12-a (1963) intrarea „Boleyn” ) a fost regină a Angliei între 1533 și 1536, în calitate de a doua soție a regelui Henric al VIII-lea. Împrejurările căsătoriei și execuției sale prin decapitare pentru trădare au făcut din ea una dintre figurile centrale ale frământărilor politice și religioase care au marcat începutul Reformei engleze.
Anne era fiica lui Thomas Boleyn (mai târziu conte de Wiltshire) și a soției sale, Elizabeth Howard, și a fost educată în Țările de Jos și în Franța. Anne s-a întors în Anglia la începutul anului 1522 pentru a se căsători cu vărul ei James Butler, al 9-lea conte de Ormond; planurile acestei căsătorii au fost abandonate, iar ea a obținut în schimb un loc la curte ca doamnă de onoare a soției lui Henric al VIII-lea, Catherine de Aragon. La începutul anului 1523, Anne s-a logodit în secret cu Henry Percy, fiul lui Henry Percy, al 5-lea conte de Northumberland, însă logodna a fost desfăcută atunci când contele a refuzat să o încuviințeze. Cardinalul Thomas Wolsey s-a opus căsătoriei în ianuarie 1524.
În februarie sau martie 1526, Henric al VIII-lea a început să o curteze pe Anne. Ea a respins încercările sale de a o seduce și a refuzat să-i devină amantă, așa cum fusese anterior sora ei, Mary. Henric și-a îndreptat atunci eforturile spre obținerea anulării căsătoriei sale cu Catherine, pentru a fi liber să se căsătorească cu Anne. După ce Wolsey nu a reușit să obțină anularea din partea papei Clement al VII-lea, a devenit limpede că mariajul nu avea să fie anulat de Biserica Catolică. Drept urmare, Henric și sfetnicii săi, printre care Thomas Cromwell, au început să înlăture autoritatea Bisericii în Anglia și să desființeze mănăstirile. Henric și Anne s-au căsătorit oficial la 25 ianuarie 1533, după o căsătorie secretă la 14 noiembrie 1532. La 23 mai 1533, nou-numitul arhiepiscop de Canterbury, Thomas Cranmer, a declarat nulă căsătoria dintre Henric și Catherine. Cinci zile mai târziu, el a declarat validă căsătoria dintre Henric și Anne. Papa Clement i-a excomunicat pe Henric și Cranmer. În urma căsătoriei și a excomunicărilor a avut loc prima ruptură între Biserica Angliei și Biserica Catolică, iar regele a preluat controlul asupra Bisericii Angliei. Anne a fost încoronată regină la 1iunie 1533. La 7septembrie, a dat naștere viitoarei regine Elisabeta I. Henric a fost dezamăgit de nașterea unei fiice, dar spera că avea să urmeze un fiu și și-a declarat afecțiunea față de Elisabeta. Anne a pierdut ulterior trei sarcini, iar până în martie 1536 Henric începuse să o curteze pe Jane Seymour.
În aprilie 1536, Henric a dispus cercetarea Annei sub acuzația de înaltă trădare. La 2mai 1536, ea a fost arestată și întemnițată în Turnul Londrei, unde a fost judecată de un juriu din care făceau parte Henry Percy, fostul ei logodnic, și unchiul ei Thomas Howard, al 3-lea duce de Norfolk. A fost găsită vinovată la 15 mai 1536 și decapitată patru zile mai târziu. Majoritatea istoricilor contestă acuzațiile formulate împotriva ei, printre care adulterul, incestul cu fratele său George și complotul pentru uciderea regelui.
După urcarea pe tron a fiicei sale, Elisabeta, în 1558, Anne a ajuns să fie venerată ca martiră și eroină a Reformei engleze, îndeosebi prin scrierile lui George Wyatt.. Ea a inspirat sau a fost menționată în numeroase opere culturale și a continuat să ocupe un loc important în imaginarul popular. A fost numită „cea mai influentă și importantă regină consoartă pe care a avut-o vreodată Anglia”,. întrucât căsătoria cu ea i-a oferit lui Henric prilejul de a proclama independența Bisericii Angliei față de Sfântul Scaun.
Primii ani
Anne era fiica lui Thomas Boleyn, mai târziu conte de Wiltshire și conte de Ormond, și a soției sale, Elizabeth Howard, fiica cea mare a lui Thomas Howard, pe atunci conte de Surrey și viitor al 2-lea duce de Norfolk, și a primei sale soții, Elizabeth Tilney. Data nașterii Annei este necunoscută.
Dezbaterea istoriografică privind data nașterii Annei se concentrează asupra a două date principale: și . Eric Ives, istoric și biograf britanic, susține anul 1501, în timp ce Retha Warnicke, cercetătoare americană care a scris, de asemenea, o biografie a Annei, preferă anul 1507. Cea mai importantă mărturie scrisă păstrată este o scrisoare redactată de Anne cândva în 1514. Ea a scris-o în franceză tatălui său, care locuia încă în Anglia, în timp ce Anne își desăvârșea educația la Mechelen, la curtea regentei Margareta de Austria, în Țările de Jos Habsburgice. Ives susține că stilul scrisorii și scrisul de mână matur dovedesc că Anne trebuie să fi avut aproximativ 13 ani când a redactat-o, în timp ce Warnicke consideră că numeroasele greșeli de ortografie și gramatică arată că scrisoarea a fost scrisă de un copil. În opinia lui Ives, aceasta ar fi fost și aproximativ vârsta minimă la care o fată putea deveni doamnă de onoare, funcție pe care Anne o îndeplinea pe lângă regentă. Această ipoteză este susținută de un cronicar de la sfârșitul secolului al XVI-lea, care a consemnat că Anne avea douăzeci de ani când s-a întors din Franța.. Concluziile sunt contestate de Warnicke în mai multe cărți și articole, iar mărturiile disponibile nu susțin în mod concludent niciuna dintre cele două date.Data de 1507 a fost acceptată în cercurile catolice. Autorul din secolul al XVI-lea William Camden a înscris anul nașterii 1507 pe marginea exemplarului său din Miscellany. Data a fost în general preferată până la sfârșitul secolului al XIX-lea: în anii 1880, Paul Friedmann a propus anul 1503 ca dată a nașterii. Istoricul de artă Hugh Paget, în 1981, a fost primul care a plasat-o pe Anne Boleyn la curtea Margaretei de Austria. Vezi biografia lui Eric Ives, The Life and Death of Anne Boleyn, pentru cele mai ample argumente în favoarea anilor 1500/1501 și lucrarea Rethei Warnicke, The Rise and Fall of Anne Boleyn, pentru argumentele în favoarea anului 1507.
O sursă contemporană independentă susține anul 1507: William Camden a scris o istorie a domniei Elisabetei I și a avut acces la documentele personale ale lui Lord Burghley, precum și la arhivele statului. În această lucrare, în capitolul consacrat primilor ani ai Elisabetei, el consemnează că Anne s-a născut în 1507. Istoricul Amy Licence observă că aceasta ar putea fi rezultatul unei lecturi greșite, deoarece exemplele păstrate din scrisul de mână al lui Burghley arată că acesta trasa cifra „1” cu o linie inițială lungă, care putea fi confundată cu un „7”.
Ca și în cazul Annei, nu se știe cu certitudine când s-au născut cei doi frați ai săi, însă dovezile indică faptul că sora ei, Mary, era mai mare decât Anne. Copiii lui Mary considerau că mama lor era sora mai mare,Ipoteza potrivit căreia Mary ar fi putut fi sora mai mică este infirmată de dovezi solide din timpul domniei reginei Elisabeta I, potrivit cărora membrii familiei Boleyn aflați încă în viață știau că Mary se născuse înaintea Annei, nu după ea. Vezi și . iar nepotul ei a revendicat titlul de Ormond în 1596 pe temeiul faptului că ea era fiica mai mare, revendicare acceptată de Elisabeta I... Fratele Annei, George, s-a născut în jurul anului 1504,Warnicke, p. 9.. iar Thomas Boleyn, scriind în anii 1530, a afirmat că fiii și fiicele sale se născuseră înainte de moartea tatălui său, William Boleyn, în 1505. Strămoșul Annei pe linie paternă, Geoffrey Boleyn, fusese negustor de postavuri și de lână înainte de a deveni lord primar al Londrei... Familia Boleyn provenea inițial din Blickling, în Norfolk, la nord de Norwich. Printre rudele Annei se numărau membrii familiei Howard, una dintre cele mai de seamă familii din Anglia, iar printre strămoșii ei se afla regele Eduard I al Angliei. Potrivit lui Eric Ives, ea era cu siguranță de origine mai nobilă decât Jane Seymour și Catherine Parr, celelalte soții englezoaice ale lui Henric al VIII-lea.. „Era de origine mai nobilă decât celelalte trei soții englezoaice ale lui Henric al VIII-lea”. Ortografia numelui Boleyn varia, așa cum era obișnuit în epocă. Uneori era scris Bullen, de unde și capetele de taur care figurau pe stema familiei..
La curtea Margaretei de Austria din Țările de Jos, Anne figurează în documente sub numele Boullan. De acolo și-a semnat scrisoarea către tatăl său Anna de Boullan.. Era numită și „Anna Bolina”; această formă latinizată apare în majoritatea portretelor sale.
Educația timpurie a Annei era cea obișnuită pentru femeile de rangul ei. În 1513, a fost primită în grupul de tinere educate la curtea Margaretei de Austria, alături de cele patru fete aflate sub tutela acesteia. Anne a fost trimisă de tatăl său în Austria, unde a slujit-o pe arhiducesa Margareta și a studiat sub îndrumarea unui preceptor. În timpul șederii sale, Anne a fost descrisă drept „inteligentă și agreabilă” pentru vârsta ei, iar numeroși istorici au remarcat că scrisul său de mână era, la acea vreme, mai bun decât franceza sa. Pregătirea sa intelectuală se limita la aritmetică, genealogia familiei, gramatică, istorie, citire, ortografie și scriere. Și-a însușit, de asemenea, deprinderi practice și de curte precum dansul, broderia, bunele maniere, administrarea gospodăriei, muzica, lucrul de mână și cântatul. Anne a învățat să joace cărți, șah și zaruri. A fost instruită și în tir cu arcul, șoimărit, călărie și vânătoare.Wilkinson, p. 12.
Țările de Jos și Franța
Tatăl Annei, Thomas, și-a continuat cariera diplomatică în timpul domniei lui Henric al VIII-lea. În Europa, farmecul său i-a atras numeroși admiratori, printre care Margareta de Austria, fiica lui Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman. În această perioadă, Margareta guverna Țările de Jos ca regentă în numele nepotului său, Carol Quintul, și a fost atât de impresionată de Thomas Boleyn, încât i-a oferit fiicei acestuia, Anne, un loc în suita sa.. În mod obișnuit, o fată trebuia să aibă 12 ani pentru a primi o asemenea onoare, însă Anne ar fi putut fi mai tânără, întrucât Margareta o numea cu afecțiune .Fraser și Ives susțin că această numire dovedește că Anne s-a născut probabil în 1501; Warnicke nu este însă de acord, bazându-se în parte pe faptul că Anne era descrisă fizic drept „petite”. Vezi Warnicke, pp. 12–13. Anne a făcut o impresie bună în Țările de Jos prin manierele și sârguința sa; Margareta a consemnat că vorbea bine și era agreabilă pentru vârsta ei fragedă,Warnicke, p. 12. și i-a spus lui Thomas că fiica sa era „atât de bine crescută și atât de plăcută, ținând seama de vârsta ei fragedă, încât eu vă sunt mai îndatorată dumneavoastră pentru că mi-ați trimis-o decât sunteți dumneavoastră mie”.. Anne a rămas la Curtea de Savoia din Mechelen din primăvara anului 1513 până când tatăl ei a aranjat ca ea să intre în suita surorii lui Henric al VIII-lea, Maria Tudor, care urma să se căsătorească cu Ludovic al XII-lea al Franței în octombrie 1514.